Faceti-va timp pentru a vorbi cu Isus Hristos…..!!!!!!! Indemnul lui Gyuri … !! „Odata cu venirea lui Isus in lume oamenii au primit doua nestemate: iubirea si iertarea…” afli mai mult despre ce spune in continuare Gyuri daca urmaresti inregistrarea video urmatoare!!!
Apasati pe Ioan Gyuri Pascu
Despre cum sa ai timp de partasie zilnica cu Isus apasa AICI
Ce legatura poate fi pentru un crestin, cu atat mai mult pentru unul nascut din nou din apa si din Duh intre consilierea Duhului si consilierea umana psihologica ?
M-a surprins insistenta cu care o persoana care se declara crestin incerca sa-si lamureasca persoana de sex opus careia ii facea curte si intentiona sa se casatoreasca ca are nevoie sa fie „reglata” de catre un consilier psihologic, pana va ajunge, banuiesc eu la o forma emotionala si de comportament acceptabila care sa-i inlature toate temerile legate de o viitoare casatorie.
Si atunci m-am intrebat care este standardul dupa care se ghideaza psihologii in modelarea personalitatii si a comportamentului cuiva pentru a-l considera „reparat” sau „sanatos” acceptabil pentru familia lui sau locul lui de munca etc.
Oare familia nu este locul in care trebuie sa stim ca suntem acceptati asa cum suntem cu slabiciunile noastre cu esecurile, cu defectele, cu „iesirile” noastre, cu mania si cu nervii nostri obositi! Mai vrea cineva astazi sa iubeasca pe cel de langa el asa cum si-a iubit Hristos Biserica incat si-a dat viata pentru ea. Mai sunt oameni dispusi „sa-si piarda („iroseasca”) viata de dragul lui Hristos si a partenerului sau.
Unii se declara gata sa sufere pentru Hristos dar nu sunt in stare sa accepte nici o stare de suferinta din partea celui din casa lui.
Am incercat un raspuns: Nu este mai bine sa te bazezi pe consilierea Duhului Sfant care te modeleaza dupa chipul lui Cristos si nu dupa un model omenesc psihologic ?
Roada Duhului, idealul pentru comportamentul sanatos al unui individ se produce prin rugaciune si citirea Bibliei in cadrul relatiei intime, mistice si transformatoare cu Isus. Biserica si comunitatea crestina sunt mediul in care se pot „repara” crestinii unii pe altii ! Daca abandonzei aceste practici ale unui discipol s-ar putea sa ajungi pe mana oamenilor, a consilierilor psihologici.
Scuze de la cei care traiesc din „evanghelia” psiholgiei dar cred ca psihologia comportamentului religios este bine pusa la punct in crestinism.
Si cel mai maret adevar este ca este coordonata de Cel care a zis „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi odihna pentru sufletele voastre…”
Te simti cu nervii terminati, ca ti s-a terminat rabdarea, ca nu mai merita sa traiesti etc cred ca este pentru ca ai neglijat sa participi la sedintele de consiliere ale Duhului si daca cineva te acuza si te trataeza in asa fel incat te simti tot timpul in stare de inferioritate spunei Lui pentru ca EL te trateaza cu har si cu mila si are rabdare cu tine si are timp si solutii pentru orice problema !
„In cautarea mea prin lume” am gasit acest mesaj video (6 video in total 50 de minute) care trateaza problema legaturii dintre Biserica si Psihologie. Cine se uita sa inteleaga !! 🙂
Pentru a viziona Psychology and the Church part 1/6 apasa (click) pe imagine
Psychology and the Church part 2/6
Psychology and the Church part 3/6
Psychology and the Church part 4/6
Psychology and the Church part 5/6
Psychology and the Church part 6/6
Strajerii nu sunt carismatici. Din cele ce am vazut pana acum sunt parte din „Al treilea val” al trezirilor Duhului Sfant. Miscarea „evanghelizarea cu putere” („power evangelism”) dupa cum spune John Wimber in cartea Jocul cu Focul de Wolfgang Buhne (pag118) trebuie sa ajunga inainte de toate la crestinii evanghelici conservatori, necarismatici care pana acum nu au fost deloc atinsi de primele doua valuri (Miscarea Penticostala, primul val si al doilea Miscarea Carismatica).
Cercetati totul si pastrati ce este bun !
Dar pana una alta putin umor din „Valul al treilea”.
John Wimber ca si altii din valul al treilea explica boala ca fiind o consecinta a pacatului, un semn al stapanirii diavolului, ajunge sa recunoasca ca exista si alte cauze .
„J.Wimber ,care sufera el insusi de o boala cardiaca,de hipertensiune,de ulcer la stomac si de obezitate a trebuit sa recunoasca :”As fi dorit sa pot scrie ca intre timp m-am vindecat deplin si nu mai am probleme cu sanatatea. Dar din pacate nu asa este situatia.
Situatia lui Epafrodit,Timotei,Trofim si Pavel ca si a mea proprire -ne face sa fim smeriti si ne aminteste de faptul ca rascumpararea nostra deplina va fi aratata de abia la revenirea lui Isus …”
Asta spuneam si eu …! 🙂
Reinhard Bonnke in 1981 la Berlin declara :
„…Se intampla semne si minuni ca pe vremea Faptelor Apostolilor. In Germania a venit un optician la mine si a zis: „As vrea sa fac o donatie pentru Africa” Desigur ca m-am bucurat foarte mult , caci aveam nevoie urgenta de bani. Dar el a continuat: „As vrea sa va dau 3000 de perechi de ochelari ca sa-i duceti in Africa si sa-i impartiti printre bietii negrii” Ochelari ?! In evanghelizarile noastre nu impartim ochelari ci ii adunam! (Ii aud pe unii spunand aici Amin ! Aleluia ! Nota blogherului ). De cate ori am experimentat cum Dumnezeu a deschis ochii orbilor! Cum va inchipuiti asa ceva ? Mai intai ne rugam pentru orbi, ei isi capata vederea -si dupa aceea sa le impartim ochelari ? Acestea nu se potrivesc impreuna!”
Si pentru ca Dumnezeu este suveran si nu isi imparte slava cu nimeni si cu nici o organizatie : „intre timp si Reinhard Bonnke poarta ochelari…”
Dumnezeu vindeca si astazi dar nu la comanda cuvantului rostit de noi sau pentru ca ar fi ca si cum am avea un „credit card” cu credinta si-l folosim cand vrem noi si Dumnezeu se obliga sa ne furnizeze vindecarea ci numai atunci cand vrea El se intampla aceasta.
Si daca nu vrea sa ne vindece ne ajuta sa auzim glasul Lui care ne spune „harul Meu iti este de ajuns ” pentru ca atunci cand va veni El a doua oara, va sterge orice lacrima si nu va mai fi suferinta.
Acesta nu este un punct de vedere pesimist ci unul real optimist.
Articol scris de Emanuel Rus pe saitul Viata Vesnica
Problemele de certitudine, siguranta si convingere sunt subiecte teologice fiebinti in ziua de astazi. Se pare ca biserica e intre doua extreme. Pe deoparte, dintr-o perspectiva teologica unii cred ca in toate convigerile noastre trebuie sa avem siguranta altfel nu credem de fapt in ele. Alti cred ca siguranta e un vis trecut si prafuit care nu isi mai are loc in realitatea actuala.
Experienta noastra vine chiar sa mareasca doza de confuzie. Cum sa ne incredem in Dumnezeu in necazurile noastre? Ar trebui sa credem ca ne va elibera pentru ca suntem copii Lui? Iar daca nu o facem inseamna ca nu ne incredem in El? Lipsa de siguranta oare inseamna lipsa de credinta?
Multi dintre noi suntem inspirati de predicile si cantarile despre intimplarea lui David cu Goliat. David un tanar, crud in razboaie se lupta cu un urias si..castiga. David vine sa infrunte uriasul stand ferm pe temelia credintei sale. Avea o certitudine absoluta ca Dumnezeu ii va da in maini uriasul si va scapa pe Israel din mainile filistenilor. Asa ca a luat 5 pietre si s-a dus pe cimpul de batalie.
Ma intreb adesea ce l-a facut pe David sa aiba o asemenea incredere ca va castiga? De unde i-a venit o asemenea siguranta? Oare aceasta este siguranta pe care trebuie sa o am situatiile mele de gen “Goliat”? Si daca David nu ar fi castigat? Nu ne spune textul ca ar fi ratat vreo lovitura. Poate le-a luat in caz de rateaza . Oare inseamna aceasta lipsa sigurantei? Nu cred. David i-a raspuns unui Saul indoielnic despre siguranta lui: „Domnul, care m-a izbavit din gheara leului si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui filistean.” (1 Sa. 17:37). Dar cum de a stiut David acest lucru? In fine, la sfarsitul relatarii, David l-a invins pe urias, Israel a fost eliberat si el si-a aparat credinta.
De cate ori nu am tresarit si ne-a motivat aceasta istorie? Cate lacrimi nu a sters de pe obrazul nostru in fata atator situatii gen “Goliat” din viata noastra? De cate ori nu am cantat sau ne-am dorit sa avem o credinta ca a lui David? Dar desi e atat de motivanta istoria, totusi indoiala ne umple mintile. Eu pot sa spun cel putin ca acest lucru se petrece cu mine. Ce inseamna sa ai “credita ca si David”? Inseamna ca trebuie sa avem o certitudine ca Dumnezeu ne va elibera din situatia noastra delicata? Stiu ca as dori sa am o asemenea credinta, dar nu pot.
Am trecut, trecem si cu siguranta ca vom mai trece prin situatii delicate unele chiar disperate. Avem frati bine intentionati care ne spun sa avem credinta ca Dumnezeu ne va elibera sau vindeca. Adesea ai vrea sa te ridici de pe banca adunarii si sa le-o spui “verde in fata” ca nu ai o asemenea credinta si nici nu ai vazut pe cineva “mutand muntii”. Te temi ca vei fi judecat si chestionat despre credinta ta. Poti sa ii auzi murmurand: Of! Si-a pierdut credinta! Sarmanul de el! Ai mila de el Doamne. Sau indemnuri gen doar cind vei crede El va interveni! Sau ti se va spune: Esti prea tanar. Intr-o zi o sa crezi in puterea lui Dumnezeu!
Ai credinta ca mama sau unchiul tau va fi vindecat? Nu. Te indoiesti ca El o va face? Da! si asta este probabil lucru de care esti cel mai sigur. Si aici este raspunsul. Noi nu avem acces la nici o informatie despre situatia noastra delicata si de aceea trebuie sa ramanem agnostici in privinta aceasta. Dumnezeu nu ne-a spus solutia. Nu este nimic specific in Biblie care sa se refere la situatia mea in mod particular, incluzand chiar si pe aceasta a lui David. Situatiile negre prin care am trecut m-au blocat si de cele mai multe ori m-au lispit de orice idee. Experienta mea trecuta m-a impins spre o latura mai negativa (altii zic realista). Unii au avut mai multa sansa in trecut cu situatiile gen “Goliat” si au fost impinsi spre o latura pozitiva. Insa noi trebuie sa avem mare atentie cu acest mod de abordare al vietii. Noi nu stim particularitatile vietii. Uitam ca viata e uneori mai interesanta ca literatura de fictiune. Nu stim ce plan are Dumnezeu pentru acea situatie. Am eu sau tu credinta lui David? Aceasta depinde de ce intelegem prin credinta. Daca aceasta inseamna ca Dumnezeu are victoria, da. Dar problema sta cum va fi aceasta victorie a lui Dumnezeu in viata mea? Difera de la caz la caz. Dumnezeu nu isi sicronizeaza ceasul Sau cu ceasul nostru sau cu “declaratiile noastre de credinta”! Dumezeu e liber sa-Si manifeste victoria in vindecarea mamei tale sau in eliberarea ta de situatia financiara grea. Nu stim de unde a avut David aceasta siguranta ca va fi eliberat, insa stim ca foarte putini din noi suntem binecuvantati cu o asemenea siguranta.
Ma intorc din nou la Biblie si imi aduc aminte de o alta intamplare si de aceasta data cu cei trei sclavi evrei in sec. V i.Hr. pe timpul imparatului Nebucadnetar. Sadrac, Mesac si Abed Nego erau trei tineri ce nu au ascultat de legea imparatului care poruncea inchinarea la alti dumnezei ai Babilonului. Ei stiau ca doar unul singur merita inchinare si aceasta era Iehova lui Israel. Surprins si enervat de credinta lor, Nebucadnetar incearca sa ii forteze in Daniel 3:13-15 citim: Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie, a dat porunca sa aduca pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si oamenii acestia au fost adusi indata inaintea imparatului. Nebucadnetar a luat cuvantul si le-a zis: „Inadins oare, Sadrac, Mesac si Abed-Nego, nu slujiti voi dumnezeilor mei si nu va inchinati chipului de aur pe care l-am inaltat? Acum fiti gata, si in clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, lautei, psaltirei, cimpoiului si a tot felul de instrumente, sa va aruncati cu fata la pamant si sa va inchinati chipului pe care l-am facut; daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati indata in mijlocul unui cuptor aprins! Si care este Dumnezeul acela care va va scoate din mana mea?”
Atunci tinerii i-au raspuns: „Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!”
Chiar daca ii scapa. Dar daca nu ii scapa? Ce fel de credinta e aceasta? Ei si-au exprimat acelasi gen de indoiala care l-am mentionat mai sus. Nu au pozat o incredere asemanatoare cu a lui David. Stiau ei de intimplarea cu David? Cu siguaranta ca da pentru ca era mai veche de 500 de ani. Desi erau intr-o situatie asemeni lui David, adica se trata de viata si de moarte, ei nu aveau certitudinea ca Dumnezeu ii va elibera.
De ce ei nu si-au exprimat aceeasi incredere, aceeasi siguranta asa cum a facut-o David? A fost credinta lor slaba? Nu, nicidecum. Motivul de ce nu si-au exprimat aceeasi incredere ca si David era din cauza unui simplu fapt si anume, ca nu stiau ce avea de gand Dumnezeu. Ei nu si-au pus credinta in ceva despre care nu stiau nimic. Toti stiau ca Dumnezeu e Dumnezeu iar ceilati nu. Ei stiau ca El i-ar putea sau poate sa ii salveze insa nu erau siguri. Si in acest mod ei au decis sa nu isi plece genunchii in fata unui fals idol al necredintei. Ei erau probabil ca si mine si de ce nu ca si tine, adica fara o revelatie a lui Dumnezeu imediata despre situatia ta disperata.
In experienta mea am vazut ca viata e plina de aceste expresii: “Daca da sau chiar de nu!”. Viata e plina de multa incertitudine. Cred ca aceasta e cea mai cinstita si mai responsabila atitudine ce o pot avea. Aceasta ne scuteste de multa dezamagire si durere nefolositoare. Am vazut multi profeti falsi ai sperantei care insufla cu buna intentie, probabil, credinta artificiala gen: Stiu ca Dumnezeu te va vindeca! Sau Dumnezeu nu va lasa sa ti se intimple asa ceva, pentru ca mi-a vorbit! Dar atunci cand nu se intimpla ceea ce spun cu atata “siguranta” nu mai beau din cupa usoara a bucuriei ci din cea grea a amaraciunii.
Aici nu ma refer la credinta in mantuirea realizata de Isus Hristos ci la credinta ca mod de viata. Nu vreau sa fiu inteles ca sunt un pesimist sau ca Dumnezeu nu poate interveni si elibera pe oameni de “Goliatul” din viata lor. Dar de asemeni sunt realist si ma incred in Dumnezeu indiferent de rezultatul oricarui “Goliat” din viata mea. Cred ca aceasta atitudine exprima la fel de multa credinta chiar daca ii lipsese siguranta.
Sa ne aducem aminte ca Dumnezeu a facul multe promisiuni, dar de asemeni sunt si foarte multe pe care El nu le-a facut. Incearca sa spui urmatoarea data cind bate “Goliat” la usa ta: “Dumnezeu ma poate elibera, si chiar de nu o face eu nu voi abandona credinta, deoarece nu imi voi pune credinta in ceva ce Dumnezeu nu mi-a promis”. Se pot ridica critici despre ceea ce am scris insa adevarul e prezentat asa cum e: adica real si onest.
Inchei spunand: Nu ma incred in promisiunile pe care nu le-a facut Dumnezeu.
This preacher was recommended to me by one of my workmate. Thank You !
On the God’s politics blog of Jim Wallis and friends ,Dr Valerie Elverton Dixon is asking us as christian to do our part for Afghanistan.
” For years, peace activists have been fasting on Fridays for world peace. Some of us are fasting on Wednesdays for the end to local and global violence. Let us join these efforts in solidarity with our warriors and peace workers. Let us fast and pray for our leaders. This is our sacrifice. This is our part.”
Read more HERE
In fata unui grup de pastori ai Sinodului Missouri Bisericii Luterane in Fountain Hills, Guvernatorul statului Arizona, Jan Brewer a aratat cum ea se bazeaza pe credinta ei si pe rugaciune in incercarea de a rezolva problemele cu care se confrunta in aceasta perioada dificila si tulbure pentru natiunea noastra.
Impreuna cu staful ei, ea explica cum de multe ori se opresc si se roaga pentru o anumita problema si ca aceasta face sa aiba un impact important .
Ea explica ca desi crede ca Dumnezeu a pus-o in aceasta slujba, nu poate sa pretinda ca are un program special(agenda) de la Dumneseu prin care sa declare ca detine adevarul lui Dumnezeu(ex cel Luteran). Ea a venit cu credinta ei in Dumnezeu care ii influienteaza deciziile si o ajuta in luarea deciziilor.
„Eu nu cred ca in circumstantele actuale nimeni care este intr-o pozitie politica de conducere in aceste timpuri tulburi si critice ale natiuni noastre poate sa mearga inainte fara sa ceara ajutor si calauzire de la Isus Hristos si de la Dumnezeu” a declarat Jan Brewer.
Guvernatoarea Jan Brewer a spus ca este binecuvantata pentru ca multi oameni ai credintei au ajutat-o cu rugaciunile lor. Poate gasiti loc in rugaciunile voastre pentru Jan Brewer,pentru ca binele nostru depinde si de bunastarea statului Arizona.
Foto : Cladirea guvernului Statului Arizona 
.
Reda more :Here
pentru sursa apasa pe harta
Dragi Prieteni,
Astazi dimineata a avut loc o intlinire cu pastorii din Chisinau, si s-a discutat despre situatia tensionata din tara, in legatura cu protestele si devastarea celor doua cladiri de stat. Cu toti, unanim au hotarat sa se anunte pentru maine o zi de post si rugaciune pentru tara intreaga si sa se alipeasca toti cei care pot. Sa ne rugam ca sa ne pazeasca Domnul de raul care se face si care ar putea unii sa-l faca in continuare.
In timpul postului nostru de maine, sa ne rugam ca sa
zadarniceasca Domnul planul celor rai, si sa le dea izbanda
conducatorilior care vor cu adevarat binele tarii si linistea si libertatea Bisericii.
Deci, maine[azi], 10 aprilie 2009, va fi o zi de post pentru toti si intreaga tara.
Va rog chiar acum, cand primiti acest mesaj, sa telefonati la toti prietenii vostri, credinciosi si necredinciosi, si sa-i chemati pe toti sa se alipeasca la acest post de maine. Scrieti la toti oamenii a caror adrese le aveti, daca aveti un blog, scrieti pe blog, telefonati la toate rudele, la toata, toata lumea si spuneti-le cat de important este acest post acuma. Mergeti la preotii si pastorii altor biserici din localitati si spuneti-le ca sa cheme bisericile la acest post; comunicati la toti cei care inca nu stiu.
Explicati la oameni ca acestea este un post in care nu se mananca si nu se bea nimic, si care in tara noastra mai este numit „post negru”.
Rugam pe toti prietenii nostri din alte tari, pe cei care s-au nascut in Moldova si locuiesc acum in alte tari si pe cei care iubesc si le este scump cineva din Moldova, sa se alipeasca cu noi in acest post impreuna cu familia, prietenii si bisericile lor.
Preluare din RO-BOAM:
http://groups.yahoo.com/group/roboam_visitors/message/5766
–– End of Forwarded Message ––
Nota: Mesaj primit prin e-mail de la Stanescu Mircia
Vezi despre situatia din Moldova Articol din Ziarul The New York Times
Declaratia a 18 lideri ai unor organizatii neguvernamentale din Moldova Apel Impotriva instaurarii unui \"regim politienesc si dictatorial\" in Moldova
Rugaciunea intr-o forma sau alta este prezenta in toate religiile umanitatii.Rugaciunea, din anul 1937, este pusa si in calendarul festivitatilor de instalare a noului presedinte ales in Statele Unite ale Americii. In acest context rugaciunea devine si un subiect de dezbatere politica. Cine se va ruga?Al carei religii sa fie reprezentantul cel care va rosti rugaciunea? Care ar trebui sa fie continutul rugaciunii? Daca presedintele este ales prin vot liber exprimat nu ar trebuii ca si exigentele legate de rugaciunea de la inaugurare sa tina cont de componenta electoratului?.Daca pentru unii fara nici o ezitare raspunsul ar fi ca ar trebui sa fie crestin sau mai exact crestin evanghelic, pentru altii eliminarea totala a rugaciunii de la ceremonia de instalare a noului presedinte ar fi o decizie care ar impaca pe toata lumea. Din punct de vedere constitutional decizia ar trebui sa fie moitvata de tratamentul echitabil fata de toate religiile practicate de americani. Pe de alta parte aceasta decizie va fi marcata cel mai mult de factorul politic si social.
Toate aceste intrebari si altele sunt actuale poate mai mult decat oricand . America,astazi este o natiune mult mai diversa in comparatie cu situatia care era acum 70 de ani si totusi in decizia privind cine va rosti rugaciunea la inaugurarea noului presedinte a devenit mai putin inclusiva si pluralistica.
Intr-un articol din”The Wall Street Journal” din 17-18 ianuarie 2009,se afirma ca America a trecut prin trei faze privind rugaciunea rostita cu ocazia instalarii noului presedinte.
In prima faza a fost folosit un model al diversitatii religioase.In aceasta perioada , din 1937 si pana in 1985 au fost alesi clerici care reprezentau diferite credinte si denominatiuni . In felul acesta discutiile privind respectarea constitutiei erau mai reduse. Pentru ca de exemplu in 1949 la instalarea lui Harry S. Truman au fost prezenti pe podium un pastor protestant,un preot catolic si un rabin evreu. Desi protestantii erau intr-o majoritate covarsitoare, s-ar parea ca a existat mai multa toleranta.
In aceasta perioada au existat mai putine discutii privind rugaciunea rostita de protestanti.care de cele mai multe ori erau perceputi ca si exclusivi prin sustinerea exclusivitatii mantuirii in numele lui Isus. Rugaciunea rostita de pastorul Edward Hughes Pruden s- a incheiat :”Adu peste noi, Tatal nostru,fericirea care este rezervata pentru acelor natiuni al caror Dumnezeu este Domnul, prin Isus Hristos,Salvatorul nostru, ne rugam , amin.” Comentariile critice privind incalcarea Constitutiei, prin sustinerea de catre guvern a unei religii au fost mai putine avand in vedere ca urmat sa rosteaca o rugaciune si Rabinul Samuel Thurman. Rabinul a spus in rugaciunea sa „O Doamne,fa-ne astazi demni de toate binecuvantarile tale, ca in final, amandoi, lider si popor sa gasim in continuare favoare in ochii tai, si sa traim si sa slujim pentru gloria Ta”
Presedintele Ronald Reagan a folosit,in 1981, in prima sa instalare ca presedinte numai pastorul sau personal, ca apoi in 1985 sa se reintoarca la modelul cu patru persoane care sa rosteasca rugaciunea de inaugurare.
In a doua faza, intre 1989-1997, s-a incercat modelul „Pastorul Americii”. Un singur om a rostit rugaciunea de invocare sau de inceput si rugaciunea de binecuvantare, de la sfarsitul ceremoniei de instalare. Billy Graham a inteles ca fiind singurul care rosteste rugaciunea intr-o America tot mai diversa religios, trebuie sa produca o rugaciune care sa fie pe cat posibil pe limbajul tuturor americanilor si potrivita cu ocazia si scopul contextului in care este rostita. Credem ca se cere aceasta acomodare fara compromis teologic sau moral,dar motivata din respect, politete si dragoste fata de aproapele . Fiecare in biserica lui sau in viata lui particulara pratica o anumita forma si un anumit continut al rugaciunii.
„In mod ironic,trecerea la acest model(„Pastorul Americii”)a fost indusa in parte de cresterea diversitatii in America.In timp ce mai multe ,tot mai multe religii –inclusiv religii necrestine au aparut , s-ar parea ca a devenit practic imposibil sa ai o intreaga suita de reprezentati ai tuturor religiilor reprezentative din America. Podiumul se poate rupe sub greutatea oamenilor sfinti daca sunt invitati toti sa se roage. O singura persoana , acceptabila pentru toti, poate servi intereselor tuturor si in mod fericit Billy Graham a avut aceasta acceptare a majoritatii,pentru a juca rolul acesta.”
Apoi factori de natura politica au determinat pe George H. W. Bush(senior) si Bill Clinton sa-l aleaga pe Billy Graham pentru rostirea rugaciunii la inaugurare. George H.W. Bush era vazut cu suspiciune de catre evanghelici, care au devenit tot mai influienti in politica si astfel prin alegerea lui Graham si-a imbunatatit imaginea fata de ei. Bill Clinton ,din pricina imaginii sale de liberal cu o moralitate dubioasa, a ales pe Billy Graham ca o solutie pentru a arata spre radacinile sale crestin- evanghelice.
A treia faza sau model, incepand din anul 1997, este cel, in care cei care rostesc rugaciunea la instalarea presedintelui ales sunt numai clerici protestanti. Aceasta a fost influienatata probabil de cresterea influientei evanghelicilor in viata politica a Americii.
Aceatsa faza a inceput cu a doua inaugurare a presedintelui Bill Clinton,cand Billy Graham a rostit „o rugaciune „100% crestina” cum a comentat autorului articolului din „Wall Street Journal’,in final spunand „ne rugam in numele Tatalui,Fiului si Duhului Sfant”.
Fiul sau, Franklin Graham a mers mai departe in 2001, cand in rugaciunea sa a indemnat pe americani sa recunoasca pe Isus ca „singurul” lor mantuitor. Aceasta schimbare a tonului fata de tatal sau, Billy Graham, poate fi vazuta ca o perceptie noua pe care o au evanghelicii despre conditia lor, acum cand sunt o minoritate in America. Argumentele aduse de Franklin Graham in scrierea sa „Numele” despre rugaciunea de instalarea presedintelui Americii par sa susutina aceasta explicatie. „Am realizat ca declarand ca nu este un alt Nume in care fiecare individ poate sa fie mantuit ii zgarie la urechi pe unii sau inteapa unele inimi” …”Oricum ca si administrator al Evangheliei,Eu nu am fost prezent acolo ca sa mangai eul omenesc. Rolul meu a fost sa fac de cunoscut pe Cel Atotputenic si sa-i fiu pe plac Lui.. Eu vreau sa ii fiu pe plac Tatalui meu din ceruri indiferent cat ma costa.”
S-ar parea ca l-a costat ceva dar nesemnificativ pentru un crestin umil. Inlocuirea sa, de catre Obama care l-a ales pe Rick Warren, a fost alegerea datorita si schimbarii care a intervenit la Casa Alba. Alegerea celor doi care sa aduca rugaciunea la instalarea noului presedinte a fost facuta pe baza ideologica mai degraba decat pe baza apartenentei unei denominatiuni. A fost ales Rick Warren, care se opune casatoriei persoanelor de acelsi sex si avorturilor la care a fost adaugat in urma protestelor liberalilor si Gene Robinson, episcopul homosexual din New Hampshire.,care s-a rugat la rugaciunea de dimineata.
La rugaciune de inchidere a fost ales Dr. Joseph Lowery. La Serviciuil de Rugaciune Nationala care a urmat a doua zi dimineata dupa instalarea presedintelui Barack Obama au fost invitati sa participe reprezentanti oficiali ai tuturor religiilor, inclusiv musulmani si evrei. De altfel presedintele Barack Obama a mentionat pentru prima data pe musulmani in discursul de instalare a unui presedinte.
Chiar daca a incercat sa impace toate optiunile religioase , rugaciunile rostite cu ocazia instalarii presedintelui Barack Obama,continua sa starneasca comentarii critice venind din toate directiile. Nu stim cata putere spirituala au avut sau vor avea rugaciunile rostite cu ocazia inaugurarii presedintelui in America, dar cel putin s–a vazut puterea politica pe care o detin acestea.
Pentru noi ca si simplii crestini nu ne ramane decat sa facem ” rugaciuni,cerei,mijlociri,multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati(presedinti si pentru celilalti care detin controlul politic si administrativ etc)… „ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita ,cu toata evlavia si cu toata cinstea..”(Noul Testament,1Timotei2:1-2)
„God of our weary years, God of our silent tears, thou, who has brought us thus far along the way, thou, who has by thy might led us into the light, keep us forever in the path we pray, lest our feet stray from the places, our God, where we met thee, lest our hearts drunk with the wine of the world, we forget thee.
Shadowed beneath thy hand, may we forever stand true to thee, oh God, and true to our native land.
We truly give thanks for the glorious experience we’ve shared this day.
We pray now, oh Lord, for your blessing upon thy servant Barack Obama, the 44th president of these United States, his family and his administration.
He has come to this high office at a low moment in the national, and indeed the global, fiscal climate. But because we know you got the whole world in your hands, we pray for not only our nation, but for the community of nations.
Our faith does not shrink though pressed by the flood of mortal ills.
For we know that, Lord, you are able and you’re willing to work through faithful leadership to restore stability, mend our brokenness, heal our wounds, and deliver us from the exploitation of the poor, of the least of these, and from favoritism toward the rich, the elite of these.
We thank you for the empowering of thy servant, our 44th president, to inspire our nation to believe that yes we can work together to achieve a more perfect union.
And while we have sown the seeds of greed — the wind of greed and corruption, and even as we reap the whirlwind of social and economic disruption, we seek forgiveness and we come in a spirit of unity and solidarity to commit our support to our president by our willingness to make sacrifices, to respect your creation, to turn to each other and not on each other.
And now, Lord, in the complex arena of human relations, help us to make choices on the side of love, not hate; on the side of inclusion, not exclusion; tolerance, not intolerance.
And as we leave this mountain top, help us to hold on to the spirit of fellowship and the oneness of our family. Let us take that power back to our homes, our workplaces, our churches, our temples, our mosques, or wherever we seek your will.
Bless President Barack, First Lady Michelle. Look over our little angelic Sasha and Malia.
We go now to walk together as children, pledging that we won’t get weary in the difficult days ahead. We know you will not leave us alone.
With your hands of power and your heart of love, help us then, now, Lord, to work for that day when nations shall not lift up sword against nation, when tanks will be beaten into tractors, when every man and every woman shall sit under his or her own vine and fig tree and none shall be afraid, when justice will roll down like waters and righteousness as a mighty stream.
Lord, in the memory of all the saints who from their labors rest, and in the joy of a new beginning, we ask you to help us work for that day when black will not be asked to get in back, when brown can stick around … when yellow will be mellow … when the red man can get ahead, man; and when white will embrace what is right. That all those who do justice and love mercy say Amen. ”
VARIANTA IN LIMBA ROMANA a rugaciunii lui Joseph Lowery
„Dumnezeul anilor in care am obosit, Dumnezeul lacrimilor noastre tacute, tu, care ne-ai condus, astfel, pana acum pe drum, tu,cel care ne-ai condus cu puterea ta în lumină, ţine-ne pentru totdeauna pe cale, ne rugăm, ca nu cumva picioarele noastre sa se abata de la locurile, Dumnezeul nostru, unde te-am întâlnit pe tine, ca nu cumva inimile noastre îmbătate cu vin din lume, sa te uitam pe tine.
Adapostiti sub bratul tau, fie ca noi sa ramanem intotdeauna loiali tie, Dumnezeule, şi loiali tarii noatre natale.
Noi iti aducem cu adevarat multumiri,pentru experienta glorioasa pe care o impartasim in aceasta zi.
Ne rugăm acum, oh, Doamne, pentru binecuvântarea ta asupra servului tau Barack Obama, al 44-lea presedinte al Statele Unite ale Americii,pentru familia lui şi administratie.
El a venit in această înaltă funcţie intr-un moment dificil, la nivel naţional, şi, într-adevăr, si in climatul crizei financiare la nivel global. Dar, pentru că ştim că ai toata lumea in mainile tale, ne rugăm nu numai pentru naţiunea noastra ci si pentru inteaga comunitate de naţiuni.
Credinţa noastră nu se va distruge, totusi sub presiunea bolilor mortale.
Pentru noi ştim că, Doamne, eşti în stare şi esti dispus să lucrezi printr-un credincios lider pentru a restaura stabilitatea, a repara starea nostra distrusa, vindeca ranile noastre, şi sa ne elioberam de la exploatarea celor săraci,cel putin de cei mai saraci dintre acestia, şi de la favoritism faţă de bogat, de elita dintre acestia.
Iti multumim pentru abilitarea servitorului tău, al 44-lea nostru presedinte, de a inspira naţiunea noastre să creada că da, se poate lucra împreună pentru a realiza o mai perfectă armonie.
Şi în timp ce am semanat seminţele lacomiei – vântul lăcomiei şi corupţiei, şi chiar şi acum culegem furtuna sociala şi perturbarea economică, noi în căutarea iertării şi am venit într-un spirit de unitate şi de solidaritate pentru a declara sprijinul nostru pentru presedinte nostru, prin dorinţa noastră de a face sacrificii, de a respecta creatia ta, la rândul său, să ne intoarcem unul catre celalalt şi nu unul impotriva altuia.
Şi acum, Doamne, în arena complexa a relaţiilor umane, ne ajuta pentru a facem alegeri de partea dragostei, nu urii; de partea includerii, nu a excluderii, din toleranţă, nu pentru intoleranta.
Şi, după cum vom lăsa acest moment inaltator, ne ajuta sa stam in spiritul camaraderiei şi de unitate a familiei noastre. Lăsa-ne să luam puterea aceasta inapoi la casele noastre, locurile de muncă noastre, bisericile noastre, templele noastre, moscheile noastre, sau oriunde vom căuta voia ta.
Binecuvântează Preşedintele Barack, Prima Doamna Michelle. Uita-te peste ingerii acestia mici, Sasha si Mali.
Acum noi mergem impreuna ca si copii, promitind că nu vom cadea de oboseala in zilelel dificile care ne stau inainte. Ştim ca Tu nu ne vei lasa singuri.
Cu mâinile tale puternice şi inima ta iubitoare, ajuta-ne apoi, acum, Doamne, de a lucra pentru acea zi, când naţiunile nu vor ridica sabia împotriva altei naţiuni, cand tancurile vor fi transformate în tractoare, când fiecare om şi fiecare femeie va putea sa stea sub via lui sau smochinul sau in deplină siguranţă şi fara sa le fie frică, atunci când justiţia se va rostogolii in jos ca apele şi neprihănirea ca un puternic curent.
Doamne, în memoria tuturor sfinţilor care se odihnesc de munca lor, şi în bucuria unui nou început, te rugam sa ne ajuti sa lucram pentru acea zi , atunci când negru nu va fi solicitat pentru a merge în spate, în situatia în care maroniul sa poata sa stea prin preajma … când galben va fi în pârg … când omul roşu sa poate avea perspectivă, omule, şi, atunci când alb va accepta ceea ce este drept. Toţi cei care au dragoste pentru justiţie şi îndurare spun Amin.
Daniel Lucescu 