Dintr-o data, in timp ce lucram, mi-a venit asa o idee sa imi exersez rolul meu de ghid spiritual al familiei si sa initiez postarea unei liste pe usa de la frigider pe care fiecare membru al familiei sa scriem lucruri sau motive pentru care am avea motive sa fim multumitori.
Mi-am dat seama ca acest lucru i-ar lasa fara cuvinte fiind cunoscuta prea bine pe langa „mutra” mea de nemultumit, zgarcenia cu care eman multumiri sotiei mele pentru una sau alta.
Nu sunt unul care sa se bucure prea mult de sarbatorile oficializate sau canonizate. Poate pe langa mediul crestin conservator in care am crescut, firea mea cea pacatoasa nu ma lasa sa ma socializez prea mult in aceste ocazii.
Si atunci daca cineva mi-ar cere sa spun un motiv de multumire m-as simti putin ipocrit. Mi-am zis ca mai potrivit ar fi sa postez o lista de nemultumiri pe care apoi sa le mantuiesc prin exercitiul credintei. In felul asta as putea transforma aceasta sarbatoare „constitutionala” si culturala a „thanksgivings”-ului intr-o stare permaneneta de exprimare a increderii in Dumnezeu. Asta este mai mult decat o lista fariseica de multumiri intocmita odata pe an asortata cu curcan si alte „food”-uri”.
„…caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa. Pot totul in Hristos care ma intareste” (Pavel,apostol in sec I dHr)
O meditatie asupra acestei declaratii ne-ar aduce la mantuirea multumirilor si nemultumirilor noastre. Asa ca incepeti cu lista de nemultumiri mai intai caci oricum daca incepeti cu multumirile, riscati sa ramaneti la stadiul de multumiri ipocrite si formale, fara incarcatura spirituala.
Daniel Lucescu 