Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Nations and Giants in Ancient Israel: Map of the Giants of Canaan and Israel’s Ancient InhabitantsDuring the earliest times there were many peoples and tribes of giants who migrated into the Land of ancient Israel (called „The Land of Canaan” in the Bible), and these were races of people who conquered other people and became powerful nations. The information regarding these inhabitants of ancient Canaan before the conquest of Israel is somewhat limited in exact detail although there is evidence of several migrations.The Giants (The Six Early Tribes)During the earliest recorded history there were great migrations from the Persian Gulf area, this would have been after the Tower of Babel around 2500 BC.

The people who had migrated into ancient Canaan were named in the Bible as six peoples, each having their own identity and territory. Most of them were regarded later as giants. The Bible records them in Genesis 14:5-7 and Deuteronomy 2:10-23:Genesis 14:5-75 – And in the fourteenth year came Chedorlaomer, and the kings that [were] with him, and smote the Rephaims in Ashteroth Karnaim, and the Zuzims in Ham, and the Emims in Shaveh Kiriathaim, 6 – And the Horites in their mount Seir, unto Elparan, which [is] by the wilderness. 7 – And they returned, and came to Enmishpat, which [is] Kadesh, and smote all the country of the Amalekites, and also the Amorites, that dwelt in Hazezontamar.Deuteronomy 2:10-23 10 – The Emims dwelt therein in times past, a people great, and many, and tall, as the Anakims; 11 – Which also were accounted giants, as the Anakims; but the Moabites call them Emims. 12 – The Horims also dwelt in Seir beforetime; but the children of Esau succeeded them, when they had destroyed them from before them, and dwelt in their stead; as Israel did unto the land of his possession, which the LORD gave unto them. 13 – Now rise up, [said I], and get you over the brook Zered. And we went over the brook Zered. 14 – And the space in which we came from Kadeshbarnea, until we were come over the brook Zered, [was] thirty and eight years; until all the generation of the men of war were wasted out from among the host, as the LORD sware unto them. 15 – For indeed the hand of the LORD was against them, to destroy them from among the host, until they were consumed. 16 – So it came to pass, when all the men of war were consumed and dead from among the people, 17 – That the LORD spake unto me, saying, 18 – Thou art to pass over through Ar, the coast of Moab, this day: 19 – And [when] thou comest nigh over against the children of Ammon, distress them not, nor meddle with them: for I will not give thee of the land of the children of Ammon [any] possession; because I have given it unto the children of Lot [for] a possession. 20 – (That also was accounted a land of giants: giants dwelt therein in old time; and the Ammonites call them Zamzummims; 21 – A people great, and many, and tall, as the Anakims; but the LORD destroyed them before them; and they succeeded them, and dwelt in their stead: 22 – As he did to the children of Esau, which dwelt in Seir, when he destroyed the Horims from before them; and they succeeded them, and dwelt in their stead even unto this day: 23 – And the Avims which dwelt in Hazerim, [even] unto Azzah, the Caphtorims, which came forth out of Caphtor, destroyed them, and dwelt in their stead.)1. The Rephaim (lofty men) lived in the area of ancient Bashan. One king of bashan mentioned in the Bible was a giant named og, he was king of Bashan during the time of the conquest, and he was a descendant of the Rephaim (Deut. 3:1).2. The Zuzlm (tall ones) dwelt north of the Arnon River.3. The Emim (terrible ones) dwelt on the east side of the Dead Sea in the territory of Moab.4. The Horim (cave dwellers) dwelt to the south of the Dead Sea in Edom. Many of their mountain caves still exist to this day.5. The Avim (dwellers among the ruins) dwelt in the lower portion of the Shephelah.6. The Anakim (long-necked ones) dwelt around the area of Hebron. During the conquest of Canaan it was Caleb who conquered them, and some of them had lived with the Philistines, and the giant Goliath belonged to the Anakim (1 Sam. 17:4).1 Samuel 17:44 – And there went out a champion out of the camp of the Philistines, named Goliath, of Gath, whose height [was] six cubits and a span.The Maritime Nations (Tribes Along the Coast)The Maritime Plain was the area from Phoenicia to Mount Carmel in the north, Sharon in the middle, and Philistia in the south. (1) The Zidonians also known as Phoenicians dwelt in the north.(2) The Canaanites dwelt near Mount Carmel and down the Jordan Valley.(3) The Philistines dwelt along the southwestern border of the land.The Shephelah were the fertile foothills between the Maritime Plain and the Hill Country. The Western Mountain Nations (Tribes West of the Jordan)The mountain region included four regions: Upper Galilee in the north, below that was Lower Galilee, the Mountains of Judah, and the Hills of the Negeb Desert.(1) The Hittites dwelt in the north (Num. 13: 21). Early in Biblical history a many of the Hittites migrated to the southern territory of ancient Israel and settled near Hebron and Beersheba. Abraham purchased his family tomb from them (Gen. 23: 7-20).(2) The Hivites dwelt in the center portion of the Mountain Region, and they made Shechem their capital. The Bible mentions that the four cities that formed the Gibeonite league belonged to Hivite tribe (Josh. 9:3-15). There was also a portion of the Hivites who dwelt farther north, directly east of the Zidonians around the area of Mount Hermon.(3) The Perizzites were a people who dwelt in the northern portion of the Shephelah, directly west of the Hivites.(4) The Jebusites dwelt in the mountains surrounding Jerusalem. In 1000 BC David captured Jerusalem and defeated its inhabitants (2 Sam. 5:4-8).2 Samuel 5: 4-84 – David [was] thirty years old when he began to reign, [and] he reigned forty years. 5 – In Hebron he reigned over Judah seven years and six months: and in Jerusalem he reigned thirty and three years over all Israel and Judah. 6 – And the king and his men went to Jerusalem unto the Jebusites, the inhabitants of the land: which spake unto David, saying, Except thou take away the blind and the lame, thou shalt not come in hither: thinking, David cannot come in hither. 7 – Nevertheless David took the strong hold of Zion: the same [is] the city of David. 8 – And David said on that day, Whosoever getteth up to the gutter, and smiteth the Jebusites, and the lame and the blind, [that are] hated of David’s soul, [he shall be chief and captain]. Wherefore they said, The blind and the lame shall not come into the house.(5) The Amorites originally dwelt in the south near the Dead Sea. Later they crossed the Jordan and took for their territory most of the Eastern Tableland pushing the Ammonites eastward.The Jordan Valley Nations (Tribes in the Jordan Valley)The Jordan Valley follows the Jordan River descending into a gorge which continues to descend into the deepest land trench, 1300 feet below sea level.(1) The Canaanites also dwelt in the area of the Jordan Valley as well as the Maritime Plain.The Eastern Mountain Nations (Tribes East of the Jordan)The Eastern Tableland Mountains were situated east of the Jordan River and were fertile mountains naturally divided into 3 sections: Bashan in the north, Gilead in the middle, and Moab in the south.(1) The Amorites dwelt between the Hieromax River and the Anion. A little while before the coming of the Israelites the Amorites conquered the Moabites and took the land between the Jabbok River and the Anion. At the time of the Conquest the Amorites were a powerful nation ruled by king Og of Bashan and also king Sihon of Heshbon.(2) The Girgashites territory has not been exactly identified, the Bible mentions in Joshua that they dwelt west of the Jordan (Joshua 24:11) they probably lived east of the Sea of Galilee. Josephus admitted that there was no information on the Girgashites.(3) The Moabites dwelt between the Arnon River and the Zered.(4) The Ammonites dwelt to the east of the Amorites. When the Amorites crossed the Jordan they pushed the Ammonites eastward and took their territory.(5) The Midianites dwelt east of the Moabites.(6) The Edomites dwelt south of the Dead Sea.More Information on the RephaimRephaim – Biblical Meaning of Rephaim in Eastons Bible Dictionary – Rephaim – Biblical Meaning for Rephaim in Eastons Bible Dictionary https://www.bible-history.com/easto ns/R/Rephaim/Rephaim, valley of – Biblical Definition of Rephaim, valley of – Rephaim, valley of in Fausset’s Bible Dictionary https://www.bible-history.com/faussets/R/Repha im,+valley+of/REPHAIM in the Bible Encyclopedia – ISBE – REPHAIM ref’-a-im, re-fa’-im (repha’-im, from rapha’, „a terrible one „hence „giant, ” in 1 Ch 20:4, yelidhe ha-rapha’, „sons of the giant”; the King James Versionhttps://www.bible-history.com/isbe/R/REPHAIM/REPHAIM, VALE OF in the Bible Encyclopedia – ISBE – REPHAIM, VALE OF (`emeq repha’-im; koilas Rhaphaeim, koilas ton Titanon): This was a fertile vale (Isa 17:5), to the Southwest of Jeru salem (Josh 15:8; 18:16; https://www.bible-history.com/isbe/R/REPHAIM,+VALE+OF/Giants – Biblical Definition of Giants in Fausset’s Bible Dictionary- Rephaim; a people defeated by Chedorlaomer at Ashteroth Karnaim (Genesis … They once extended to the S.W., for the valley of ” Rephaim” was near the valley https://www.bible-history.com/faussets/G/Giants/Giants – Biblical Meaning of Giants in Eastons Bible Dictionary – Heb. rephaim, a race of giants (Deut. 3:11) who lived on … shades,” the ” Rephaim”) and Isa. 14:9 this … to here, or of the founder of the Rephaim. The Vulgate https://www.bible-history.com/eastons/G/Giants/Zamzummims – Biblical Definition of Zamzummims in Fausset’s Bible – Zamzummims was the Ammonite name for the Rephaim, N.E. of Jordan, Peraea; the Rephaim once extended S.W. as far as the valley of the Rephaim near https://www.bible-history.com/faussets/Z/Zamzummims/ZAMZUMMIM in the Bible Encyclopedia – ISBE (Bible History Online) – They are identified with the Rephaim (Dt 2:20). They may be the same as the Zuzim mentioned in connection with the Rephaim in Gen 14:5. See REPHAIM. https://www.bible-history.com/isbe/Z/ZAMZUMMIM/Goliath: Bible Names A-G – Bible History Links – He was probably descended from the Rephaim who found refuge among the Philistines after they were d ispersed by the Ammonites (Deut. 2:20, 21). His height https://www.bible-history.com/links.php?cat=43&sub=1303…Military History: Ancient Israel – Bible History Links (Ancient Biblical – David defeated them in two successive battles in the Valley of Rephaim near Jerusalem and he drove them from the hill country. The Philistines were reduced to https://www.bible-history.com/links.php?cat=2&sub=15…ScripturesThe Hittites2 Kings 7:6 – For the Lord had made the host of the Syrians to hear a noise of chariots, and a noise of horses, [even] the noise of a great host: and they said one to another, Lo, the king of Israel hath hired against us the kings of the Hittites, and the kings of the Egyptians, to come upon us. Deuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; 2 Chronicles 1:17 – And they fetched up, and brought forth out of Egypt a chariot for six hundred [shekels] of silver, and an horse for an hundred and fifty: and so brought they out [horses] for all the kings of the Hittites, and for the kings of Syria, by their means. Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Joshua 1:4 – From the wilderness and this Lebanon even unto the great river, the river Euphrates, all the land of the Hittites, and unto the great sea toward the going down of the sun, shall be your coast. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: 1 Kings 10:29 – And a chariot came up and went out of Egypt for six hundred [shekels] of silver, and an horse for an hundred and fifty: and so for all the kings of the Hittites, and for the kings of Syria, did they bring [them] out by their means. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. 1 Kings 11:1 – But king Solomon loved many strange women, together with the daughter of Pharaoh, women of the Moabites, Ammonites, Edomites, Zidonians, [and] Hittites; Judges 1:26 – And the man went into the land of the Hittites, and built a city, and called the name thereof Luz: which [is] the name thereof unto this day. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, Genesis 15:20 – And the Hittites, and the Perizzites, and the Rephaims,The HivitesDeuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Judges 3:3 – [Namely], five lords of the Philistines, and all the Canaanites, and the Sidonians, and the Hivites that dwelt in mount Lebanon, from mount Baalhermon unto the entering in of Hamath. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Joshua 11:19 – There was not a city that made peace with the children of Israel, save the Hivites the inhabitants of Gibeon: all [other] they took in battle. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 2 Samuel 24:7 – And came to the strong hold of Tyre, and to all the cities of the Hivites, and of the Canaanites: and they went out to the south of Judah, [even] to Beersheba. 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, Joshua 9:7 – And the men of Israel said unto the Hivites, Peradventure ye dwell among us; and how shall we make a league with you?The CanaanitesJudges 1:33 – Neither did Naphtali drive out the inhabitants of Bethshemesh, nor the inhabitants of Bethanath; but he dwelt among the Canaanites, the inhabitants of the land: nevertheless the inhabitants of Bethshemesh and of Bethanath became tributaries unto them. Judges 1:27 – Neither did Manasseh drive out [the inhabitants of] Bethshean and her towns, nor Taanach and her towns, nor the inhabitants of Dor and her towns, nor the inhabitants of Ibleam and her towns, nor the inhabitants of Megiddo and her towns: but the Canaanites would dwell in that land. Joshua 5:1 – And it came to pass, when all the kings of the Amorites, which [were] on the side of Jordan westward, and all the kings of the Canaanites, which [were] by the sea, heard that the LORD had dried up the waters of Jordan from before the children of Israel, until we were passed over, that their heart melted, neither was there spirit in them any more, because of the children of Israel. Deuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Joshua 17:18 – But the mountain shall be thine; for it [is] a wood, and thou shalt cut it down: and the outgoings of it shall be thine: for thou shalt drive out the Canaanites, though they have iron chariots, [and] though they [be] strong. Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: Obediah 1:20 – And the captivity of this host of the children of Israel [shall possess] that of the Canaanites, [even] unto Zarephath; and the captivity of Jerusalem, which [is] in Sepharad, shall possess the cities of the south. Deuteronomy 1:7 – Turn you, and take your journey, and go to the mount of the Amorites, and unto all [the places] nigh thereunto, in the plain, in the hills, and in the vale, and in the south, and by the sea side, to the land of the Canaanites, and unto Lebanon, unto the great river, the river Euphrates. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Exodus 13:11 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, as he sware unto thee and to thy fathers, and shall give it thee, Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Nehemiah 9:24 – So the children went in and possessed the land, and thou subduedst before them the inhabitants of the land, the Canaanites, and gavest them into their hands, with their kings, and the people of the land, that they might do with them as they would. Genesis 10:19 – And the border of the Canaanites was from Sidon, as thou comest to Gerar, unto Gaza; as thou goest, unto Sodom, and Gomorrah, and Admah, and Zeboim, even unto Lasha. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Genesis 50:11 – And when the inhabitants of the land, the Canaanites, saw the mourning in the floor of Atad, they said, This [is] a grievous mourning to the Egyptians: wherefore the name of it was called Abelmizraim, which [is] beyond Jordan. Joshua 17:16 – And the children of Joseph said, The hill is not enough for us: and all the Canaanites that dwell in the land of the valley have chariots of iron, [both they] who [are] of Bethshean and her towns, and [they] who [are] of the valley of Jezreel. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Judges 3:3 – [Namely], five lords of the Philistines, and all the Canaanites, and the Sidonians, and the Hivites that dwelt in mount Lebanon, from mount Baalhermon unto the entering in of Hamath. Numbers 14:43 – For the Amalekites and the Canaanites [are] there before you, and ye shall fall by the sword: because ye are turned away from the LORD, therefore the LORD will not be with you. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Judges 1:10 – And Judah went against the Canaanites that dwelt in Hebron: (now the name of Hebron before [was] Kirjatharba:) and they slew Sheshai, and Ahiman, and Talmai. Judges 1:3 – And Judah said unto Simeon his brother, Come up with me into my lot, that we may fight against the Canaanites; and I likewise will go with thee into thy lot. So Simeon went with him. Judges 1:30 – Neither did Zebulun drive out the inhabitants of Kitron, nor the inhabitants of Nahalol; but the Canaanites dwelt among them, and became tributaries. Genesis 34:30 – And Jacob said to Simeon and Levi, Ye have troubled me to make me to stink among the inhabitants of the land, among the Canaanites and the Perizzites: and I [being] few in number, they shall gather themselves together against me, and slay me; and I shall be destroyed, I and my house. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: 1 Kings 9:16 – [For] Pharaoh king of Egypt had gone up, and taken Gezer, and burnt it with fire, and slain the Canaanites that dwelt in the city, and given it [for] a present unto his daughter, Solomon’s wife. Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Genesis 24:3 – And I will make thee swear by the LORD, the God of heaven, and the God of the earth, that thou shalt not take a wife unto my son of the daughters of the Canaanites, among whom I dwell: The Amorites2 Samuel 21:2 – And the king called the Gibeonites, and said unto them; (now the Gibeonites [were] not of the children of Israel, but of the remnant of the Amorites; and the children of Israel had sworn unto them: and Saul sought to slay them in his zeal to the children of Israel and Judah.) Numbers 32:33 – And Moses gave unto them, [even] to the children of Gad, and to the children of Reuben, and unto half the tribe of Manasseh the son of Joseph, the kingdom of Sihon king of the Amorites, and the kingdom of Og king of Bashan, the land, with the cities thereof in the coasts, [even] the cities of the country round about. Joshua 5:1 – And it came to pass, when all the kings of the Amorites, which [were] on the side of Jordan westward, and all the kings of the Canaanites, which [were] by the sea, heard that the LORD had dried up the waters of Jordan from before the children of Israel, until we were passed over, that their heart melted, neither was there spirit in them any more, because of the children of Israel. Joshua 24:15 – And if it seem evil unto you to serve the LORD, choose you this day whom ye will serve; whether the gods which your fathers served that [were] on the other side of the flood, or the gods of the Amorites, in whose land ye dwell: but as for me and my house, we will serve the LORD. Deuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; 1 Samuel 7:14 – And the cities which the Philistines had taken from Israel were restored to Israel, from Ekron even unto Gath; and the coasts thereof did Israel deliver out of the hands of the Philistines. And there was peace between Israel and the Amorites. Joshua 10:12 – Then spake Joshua to the LORD in the day when the LORD delivered up the Amorites before the children of Israel, and he said in the sight of Israel, Sun, stand thou still upon Gibeon; and thou, Moon, in the valley of Ajalon. 2 Kings 21:11 – Because Manasseh king of Judah hath done these abominations, [and] hath done wickedly above all that the Amorites did, which [were] before him, and hath made Judah also to sin with his idols: Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Numbers 21:25 – And Israel took all these cities: and Israel dwelt in all the cities of the Amorites, in Heshbon, and in all the villages thereof. Joshua 10:5 – Therefore the five kings of the Amorites, the king of Jerusalem, the king of Hebron, the king of Jarmuth, the king of Lachish, the king of Eglon, gathered themselves together, and went up, they and all their hosts, and encamped before Gibeon, and made war against it. Deuteronomy 1:4 – After he had slain Sihon the king of the Amorites, which dwelt in Heshbon, and Og the king of Bashan, which dwelt at Astaroth in Edrei: 1 Kings 4:19 – Geber the son of Uri [was] in the country of Gilead, [in] the country of Sihon king of the Amorites, and of Og king of Bashan; and [he was] the only officer which [was] in the land. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Joshua 12:2 – Sihon king of the Amorites, who dwelt in Heshbon, [and] ruled from Aroer, which [is] upon the bank of the river Arnon, and from the middle of the river, and from half Gilead, even unto the river Jabbok, [which is] the border of the children of Ammon; Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: Judges 10:8 – And that year they vexed and oppressed the children of Israel: eighteen years, all the children of Israel that [were] on the other side Jordan in the land of the Amorites, which [is] in Gilead. Judges 11:19 – And Israel sent messengers unto Sihon king of the Amorites, the king of Heshbon; and Israel said unto him, Let us pass, we pray thee, through thy land into my place. Deuteronomy 1:7 – Turn you, and take your journey, and go to the mount of the Amorites, and unto all [the places] nigh thereunto, in the plain, in the hills, and in the vale, and in the south, and by the sea side, to the land of the Canaanites, and unto Lebanon, unto the great river, the river Euphrates. Joshua 13:21 – And all the cities of the plain, and all the kingdom of Sihon king of the Amorites, which reigned in Heshbon, whom Moses smote with the princes of Midian, Evi, and Rekem, and Zur, and Hur, and Reba, [which were] dukes of Sihon, dwelling in the country. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Judges 11:21 – And the LORD God of Israel delivered Sihon and all his people into the hand of Israel, and they smote them: so Israel possessed all the land of the Amorites, the inhabitants of that country. Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Joshua 7:7 – And Joshua said, Alas, O Lord GOD, wherefore hast thou at all brought this people over Jordan, to deliver us into the hand of the Amorites, to destroy us? would to God we had been content, and dwelt on the other side Jordan! Numbers 21:34 – And the LORD said unto Moses, Fear him not: for I have delivered him into thy hand, and all his people, and his land; and thou shalt do to him as thou didst unto Sihon king of the Amorites, which dwelt at Heshbon. Deuteronomy 3:2 – And the LORD said unto me, Fear him not: for I will deliver him, and all his people, and his land, into thy hand; and thou shalt do unto him as thou didst unto Sihon king of the Amorites, which dwelt at Heshbon. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Joshua 24:8 – And I brought you into the land of the Amorites, which dwelt on the other side Jordan; and they fought with you: and I gave them into your hand, that ye might possess their land; and I destroyed them from before you. Deuteronomy 3:9 – ([Which] Hermon the Sidonians call Sirion; and the Amorites call it Shenir;) The PerizzitesDeuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Joshua 17:15 – And Joshua answered them, If thou [be] a great people, [then] get thee up to the wood [country], and cut down for thyself there in the land of the Perizzites and of the giants, if mount Ephraim be too narrow for thee. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Genesis 34:30 – And Jacob said to Simeon and Levi, Ye have troubled me to make me to stink among the inhabitants of the land, among the Canaanites and the Perizzites: and I [being] few in number, they shall gather themselves together against me, and slay me; and I shall be destroyed, I and my house. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Judges 1:4 – And Judah went up; and the LORD delivered the Canaanites and the Perizzites into their hand: and they slew of them in Bezek ten thousand men. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, Judges 1:5 – And they found Adonibezek in Bezek: and they fought against him, and they slew the Canaanites and the Perizzites. Genesis 15:20 – And the Hittites, and the Perizzites, and the Rephaims,The JebusitesDeuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. 2 Samuel 5:8 – And David said on that day, Whosoever getteth up to the gutter, and smiteth the Jebusites, and the lame and the blind, [that are] hated of David’s soul, [he shall be chief and captain]. Wherefore they said, The blind and the lame shall not come into the house. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: 2 Samuel 5:6 – And the king and his men went to Jerusalem unto the Jebusites, the inhabitants of the land: which spake unto David, saying, Except thou take away the blind and the lame, thou shalt not come in hither: thinking, David cannot come in hither. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. 1 Chronicles 11:6 – And David said, Whosoever smiteth the Jebusites first shall be chief and captain. So Joab the son of Zeruiah went first up, and was chief. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Judges 19:11 – [And] when they [were] by Jebus, the day was far spent; and the servant said unto his master, Come, I pray thee, and let us turn in into this city of the Jebusites, and lodge in it. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, 1 Chronicles 11:4 – And David and all Israel went to Jerusalem, which [is] Jebus; where the Jebusites [were], the inhabitants of the land. Genesis 15:21 – And the Amorites, and the Canaanites, and the Girgashites, and the Jebusites. Joshua 15:63 – As for the Jebusites the inhabitants of Jerusalem, the children of Judah could not drive them out: but the Jebusites dwell with the children of Judah at Jerusalem unto this day. Judges 1:21 – And the children of Benjamin did not drive out the Jebusites that inhabited Jerusalem; but the Jebusites dwell with the children of Benjamin in Jerusalem unto this day.”When the LORD your God brings you into the land where you are entering to possess it, and clears away many nations before you, the Hittites and the Girgashites and the Amorites and the Canaanites and the Perizzites and the Hivites and the Jebusites, seven nations greater and stronger than you,” (Deuteronomy 7:1)The judgment of the nations of Canaan was a milestone in the fulfillment of God’s covenant to Abraham & Sarah, it is central to the establishment of the nation of Israel, the chosen people of God. The promise of a nation of descendants to the childless old man & woman, reflects the faith nature of God, who asks for trust in Himself and His character, before any proof is given. Though the obstacles are much bigger than us, and remaining permanently beyond what we can grasp for ourselves, God offers His Word as the only proof, and by trusting, miraculous results follow, and we change. Abraham believed God and righteousness was given him as a free gift. (Gen. 15:6In Abraham’s time, God spoke of the Amorites, one of the seven nations, who were even then in pursuit of evil, and He gave them 400 more years before His judgment would come.”Then in the fourth generation they will return here, for the iniquity of the Amorite is not yet complete.” (Gen 15:16)But over that time, their wickedness increased from generation to generation. Can you imagine the presence and power of Satan imbedded and contagiously spreading through the doorway nations of Canaan. Can you imagine darkness so expansive through a culture, that the people who carry God’s plan of redemption were at risk of being overwhelmed and destroyed. These Canaanite nations were offering up their live babies as burnt offerings to the demonic false gods they worshipped. After 400 years, the evil was complete; the dominance of darkness deep-rooted, wide-spread, and in control. God’s judgment was also full and complete. The Lord said of them:Even the land itself became polluted and I punished it for its iniquities–the land vomited up its inhabitants.” (Lev. 18:25)God rose up in defense of His plan to redeem mankind, and to rid the earth of Satan’s effort to prevent it. He took His land, which He created, back. He gave it to His redemptive people. But for His plan to work, Israel would have to co-labor with Him, and by faith, would have to fight for it, inch by bloody inch.The conquest of the Promised Land is a type or symbolic template of all the promises of God for believers in Messiah. Their promised land was physical; our promised land is spiritual. Their battle was against seven demon possessed nations that had to be conquered, little by little.”The LORD your God will clear away these nations before you little by little; you will not be able to put an end to them quickly, for the wild beasts would grow too numerous for you.” (Deuteronomy 7:22)”I will drive them out before you little by little, until you become fruitful and take possession of the land.” Our battle is against the demonic powers that stand in the way of our promises being fulfilled. Our promised land, is our own nature, much of it, still occupied territory, unsanctified by the transforming power of God’s Holy Spirit. Our promised land are the sheep of God yet to be brought into the fold. Our promised land is ultimately heaven. We place one foot in front of the other, trusting God for His mercy and strength to persevere, we ?suit up and show up, we will, like Joshua and Caleb, be among those who inherit promises, one by one, step by step, inch by bloody inch, and little by little. And there is no deeper joy, than inheriting the land God promised you, by faith.God is able and willing, to help us overcome those problems that are greater and stronger than we. (Deut. 7:1) Let’s trust Him walk forward, and little by little, together with God, we will overcome.

Astazi 1 Ianuarie citim Geneza 1:1-2:4

Astazi 2 Ianuarie citim Genesa 2:5-5:1a

De multe ori deși suntem avertizați asupra răului din viața noastră ajungem pînă la urmă să cedăm în fața ispitei. (chiar dacă nu având urmari așa de cumplite ca in cazul lui Cain)

„Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpânești.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât .

Geneza 4:6-8 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.4.6-8.VDC

Astăzi, 3 Ianuarie citim Genesa 5:1b-6:9a.

Am citit pasajul în 5 minute, dar am avut nevoie de mai mult timp să recitesc anumite porțiuni ca să „văd” mai bine ce este acolo.

E un pasaj cu multe lucruri captivante.

Unul din ele este că Dumnezeu a decis că viața omului să fie mai scurtă pe pământ (120 de ani). Oamenii trăiau în vremea aceea 800-900 de ani.

„Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: de aceea zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Genesa 6:3

PS. Sursa foto „Biblia de studiu pentru o viață deplină” (The Full Life Study Bible)

Azi 4 Ianuarie citim Genesa 9:1b-10:1

Noe înainte de potop care „a făcut tot ce-i poruncise Dumnzeu.” cu privire la corabie și pregătirea pentru potop și Noe după potop „care a băut vin și s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său.”

Nu există nici o garanție că dacă astăzi ai făcut „totul” după cum vrea Dumnezeu mâine nu vei cădea în neascultare. De fapt asta se întâmplă zilnic chiar și în neascultările noastre mai puțin dramatice.

Dacă ne mărturisim păcatele avem siguranța iertării. Azi „du-te și să nu mai păcătuiești”.

„Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.”

Geneza 6:9 VDC

Astăzi 5 Ianuarie citim Genesa 10:2-11:10a

Omenirea s-a înmulțit din cei trei fii ai lui Noe și s-au răspîndit pe pământ, asta este explicația pentru noi creștinii.

Turnul Babel este momentul în care Dumnezeu în mila Lui intervine pentru a-i ajuta pe oameni să îl caute pe El. La Babel oamenii au vrut să-și „facă un nume”, să fie stăpânii destinului lor individual și colectiv. Au vrut să îl excludă pe Dumnezeu din ecuația vieții lor.

Când Dumnezeu a ales oameni care să fie folosiți în planul lui de mântuire le-a pus El nume. Avem exemple Avraam, Isac și în Noul Testament Ioan botezătorul și altele.

De atunci oamenii vor să-și facă un „nume” care să îi remarce cât trăiesc și după ce mor.

Dumnezeu celor ce cred în Hristos le-a dat numele de „copii ai lui Dumnezeu”.

Apoi când Hristos va veni a doua oară pe pământ și ne va lua la El ne va da un „nume nou”.

Și noi creștinii cădem în ispita aceasta de a ne face un „nume” printr-o încercare de a trăi independent față de Dumnezeu și prin puterile noastre și să obținem uneori chiar și atunci când slujim lui Dumnezeu un (re)nume.

Unii folosesc argumente chiar dinBiblie ca să facă asta.

Apoi când vedem că am eșuat, revenim la Dumnezeu doar ca să ne ajute în proiectul nostru de a ne face un nume. Astfel vrem ca Dumnezeu să devină un „partener” în proiectul nostru.

Dumnezeu i-a dat lui Hristos un nume mai presus de orice nume.

Astăzi 6 Ianuarie citim Genesa 11:10b-14:24

Începem să citim partea a doua a cărții Genesa .

Aici începe istoria poporului lui Israel dar și istoria planului de mântuire din păcat a omenirii prin Hristos. „Vei fi un neam mare și toate familiile pământului vor fi binecuvântate in tine” este promisiunea lui Dumnezeu pentru Avram.

Primele 11 capitole din Genesa avem o imagine a inceputulului istoriei omenirii.

Avraam este Tatăl evreilor și cum susțin musulmanii este și tatăl lor dar Avraam este tatăl tuturor credincioșilor adevărați, creștinii din orice națiune sau etnie care cred în Hristos ca să fie împăcați cu Dumnezeu.

Nu există altă cale decât asta nici chiar pentru evrei sau musulmani.

„Domnul zisese lui Avram: „Ieși din ţara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Genesa 12:1-3

PS. Aceste trei versete sunt cheia pentru înțelegerea o tot ceea ce vom citi în continuare în intreaga Biblie.

Aici este „”rețeta” pe care Dumnezeu a prezentat-o lui Avraam pentru „vindecarea” omenirii de boala pacatului care duce la o relație „sănătoasă” cu Dumnezeu.

Însuși Isus a spus aceste lucruri: „Iesi din”…si vino în” adică: dacă vrea cineva să aibă „binecuvîntare” să se lepede de tot ce are și să vină să mă urmeze pe Mine(Isus) în fiecare zi.

Te voi binecuvânta cu tot felul de binecuvântari în locurile cereștși vei fi o binecuvântare pentru alții când vei predica Evanghelia.

PS. Îndrăznesc să afirm că Genesa 12:1-3 este „Ioan 3:16” pentru Vechiul Testament sau varianta echivalentă a lui Ioan 3:16.

Geneza 12:1-3 VDC

Azi 7 Ianuarie citim Genesa 15:1-17:27

A doua parte despre istoria lui Avraam.

După fiecare „întâlnire” cu Dumnezeu care îi face cunoscut planul Lui cu privire la viitor Avraam pune întrebări, vrea detalii, vrea certitudini. Avraam nu este superficial în relația lui cu Dumnezeu.

„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și a zis: „Avrame, nu te teme ; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.”

Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”

Geneza 15:1-2 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.15.1-2.VDC

După ce Dumnezeu îi arată stelele pe cer și așa de mare va fi „sămânța ta”

„Avram a crezut pe Dumnezeu și Domnul i-a socotit lucrul acesta neprihanire”

Nu o viață perfectă va fi modul în care să ajungem înaintea lui Dumnezeu să fim acceptați ci faptul că noi nu îl părăsim pe Dumnezeu și ne incredem în El.

Același lucru se repetă în Genesa 15 7-8

Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur , din Haldeea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?”

Geneza 15:7-8 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.15.7-8.VDC

Acum Dumnezeu face un gest și mai „serios” ca să îl asigure pe Avraam de împlinirea promisiunii.

Face un legămînt, un contract care va fi semnat de Dumnezeu prin „niște flăcări care au trecut prin mijlocul dobitoacelor despicate”

Rugăciune:

Ajuta mă Doamne să am credință ca Avram , o credință care înțelege Cuvântul Tău și îl împlinește în faptă și cuvânt. Nu mă lasă să fiu superficial in credința mea și iartă-mă pentru momentele când am slăbit în credință.

Și imediat după aceste experiențe Avraam a slăbit în credință și sub influența soției sale Sarai are un copil conform probabil obiceiurilor din vremea aceea.

Îl are pe Ismael care înseamnă „Dumnezeu aude” pentru că Dumnezeu este plin de milă când oamenii strigă către El.

Agar o egipteancă care fuge de „oamenii lui Dumnezeu” declară „Tu esti Dumnezeul care mă vede”! după ce se arată Îngerul Domnului care vorbește cu ea.

Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede !” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna Celui Viu care mă vede ”; ea este între Cades și Bared.

Geneza 16:13-14 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.16.13-14.VDC

Azi 8 Ianuarie citim Genesa 18:1-20:18

În capitolul 17 Dumnezeu a schimbat numele lui Avram în Avraam, pentru că Dumnezeu a zis că el va fi „tatăl multor neamuri”.

Dar fiindcă Dumnezeu voia să își împlinească planul printr-o minune, și printr-o „familie tradițională” îi schimbă numele și lui Sarai în Sara pentru că ea va fi a spus Dumnezeu „mama unor neamuri întregi; chiar împărați vor ieși din ea”.

După toate astea Avraam spune :”Să trăiască Ismael înaintea Ta” El încă credea că Ismael va fi moștenitorul.

În istorisirea de astazi citim că încă odată Dumnezeu se ocupă de Avraam și Sara să-i „convingă” că ei doi vor aduce pe lume copilul care va fi cel prin care se va împlini făgăduința.

Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”

Geneza 18:13-14 VDC

Mă gândesc la faptul că Dumnezeu trebuie să aibă multa răbdare cu noi oamenii ca să ajungem să credem și să își împlinească planul lui de mântuire cu noi și prin noi și al altor oameni.

Astazi 9 Ianuarie am citit Geneza 21:1-23:20

Prima parte a istoriei lui Isaac.

În sfârșit Avraam și Sara văd ca fiind posibilă împlinirea promisiunile făcute mai înainte că „Voi face din tine un neam mare…”(Geneza 12:2) Dar totul trebuia să se întâmple la vremea hotărâtă de Dumnezeu.

„Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.”

Geneza 21:2 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.21.2.VDC

Noi trăim prin credință în Hristos și nu prin fapte. Este o binecuvântare asta dar în același timp se pare că a trăi prin credință viață devine mai „complicată”.

Trebuie totdeauna să aștepți ca lucrurile să se întâmple la „vremea hotărâtă”. Nu degeaba a spus Isus că „cine va răbda pînă la sfârșit va fi mântuit”.

Si apoi credința este supusă testării tot timpul în viața noastră poate nu așa extrem ca in cazul lui Avraam dar pe măsură ce trecem un test de un nivel mai jos urmează altul și altul tot mai puternic pe masura credinței în care am crescut în experiența noastră în relație cu Dumnezeu.

Uneori poate fi un test „simplu” al credinței când suntem puși în situația de a alege să spunem adevărul și să suportăm consecințele acțiunilor noastre sau să spunem o minciună care să ne scoată din încurcătură.

Oricum testul credinței lui Avram a fost pe măsură chemării lui, adică de a fi „tatăl tuturor credincioșilor”

„Așa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.”

Galateni 3:9 VDC

„După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.”(v1)

………………..

„Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

Geneza 22:1, 11-12, 18 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.22.1-18.VDC

Și în urma testului Avraam a devenit și proprietar pe o bucată mică de pământ din Canaan dar numai după moartea lui Sara și numai după sute ani sămânță lui Avraam ajunge să cucerească țara Canaan

„Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul și peștera din el și toţi copacii care se aflau în ogor și în toate hotarele lui de jur împrejur au fost întărite astfel ca moșie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het și a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.”

Geneza 23:17-18 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.23.17-18.VDC

„A fi mântuit prin credință și a trăi prin credință”

Putem înțelege profunzimea acestui concept atunci privim cu atenție la umblarea lui Avraam cu Dumnezeu.

Dimensiunea credinței nu se măsoară după cât de mult am reușit noi să-l „convingem” pe Dumnezeu să facă ce vrem noi ci după cât de mult „a reușit” Dumnezeu să ne „convingă” să facem ce vrea El.

Doamne mărește-ne credința!

Astăzi 10 Ianuarie citim Geneza 24:1-25:19a

Geneza 24, o căsătorie „aranjată” supranatural. Orice căsătorie în lumea asta este „aranjată supranatural” după ce a omul și nevasta lui s-au luat. De aceea a spus Isus „Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6b)

Și apoi „Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinereţea ta , căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!”

Maleahi 2:14 VDC

https://bible.com/bible/191/mal.2.14.VDC

Isaac a fost cel mai „cuminte” dintre patriarhi.

Dumnezeu i-a adus nevasta acasă și el a acceptat-o imediat. Isaac în contrast cu ceilalți patriarhi avut o singură nevastă.

„Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.”

Geneza 24:67 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.24.67.VDC

Spre deosebire de el, tatăl său Avraam a practicat poligamia.

Avraam a mai avut „pofte” și la bătrânețe deși cu ceva timp în urmă înainte ca să moară Sara se plângea că îi prea bătrân să mai aibă copii.

A mai avut șase copii cu Chetura.

Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah.

Geneza 25:1-2 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.25.1-2.VDC

Și pentru că atunci încă nu se descoperise „socialismul” copiii Cheturei au fost „discriminați” la împărțirea averii, și astfel au avut un destin diferit de fratele lor vitreg Isaac.

„Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale și, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Ţara Răsăritului.

Geneza 25:5-6 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.25.5-6.VDC

Unii comentatori explică acceptarea poligamiei de către oamenii credinței prin faptul că nu au avut o înțelegere clară a modului cum a fost proiectată căsătoria la Creație.

Isus este ultima autoritate în orice probleme de credință. El a spus clar că „la început n-a fost așa”, adică în Geneza. Oricine nu urmează tiparul de „la început” trăiește în neascultare și are o problemă le care trebuie să o rezolve cu ajutorul lui Dumnezeu.

Avem și astăzi un fel de „poligamie” divorțul și recăsătoria și uneori de mai multe ori în timp ce partenerii din trecut trăiesc încă. Ne gândim și la copiii lor.

Fiecare este chemat să lucreze cum are conștiința înaintea lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să întărească instituția familiei pentru generațiile care urmează. Ei nu trebuie să repete greșelile părinților lor.

Azi 11 Ianuarie citim Geneza 25:19b-28:22.

Viața îi complicată.

Rebeca rămâne însărcinată după ce Isaac se roagă pentru că era stearpă dar încă din timpul când a fost însărcinată a suferit ca mamă văzând că din pântecele ei cei doi se dușmănesc. Noi trebuie să acceptăm copiii așa cum Dumnezeu ni i-a lăsat.

„Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Și două noroade se vor despărţi la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic.”

Geneza 25:22-23 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.25.22-23.VDC

E greu pentru o mamă să vadă copiii ei în conflict . Acest lucru a marcat toată viața de familie a lui Isaac. Diviziunea dintre copii a produs și atașamentul inegal față de copii. Dar Esau și Iacov au ales drumuri diferite în viață. Esau nu a apreciat valoarea binecuvântării lui Dumnezeu.

Am fost mișcat emoțional de disperarea lui Esau când a înțeles că nu mai are nici o șansă să primească o altă binecuvântare.

„Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete , pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”

” Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns .

Geneza 27:34, 38 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.27.34-38.VDC

Mă gândesc cum noi uneori în sinea noastră sau prin comportamentul nostru arătăm dispreț față de valoare veșnică a binecuvântărilor pe care le avem în Hristos.

Credem că putem să trăim independent de Hristos și în același timp cândva să apelăm totuși la El pentru a primi binecuvântarea. Încerc să îmi imaginez dramatismul acelor momente când Isus le va spune unora duceți-vă că nu v-am cunoscut niciodată.

Doamne miluiește-ne azi!

Astăzi 12 Ianuarie citim Geneza 29:1-31:55

Iacov la socrul său Laban unde a stat 20 de ani și lucrat 7 ani pentru prima soție Lea și 7 ani pentru a doua soție Rahela și 6 ani pentru plată în natură.

Iacov un exemplu cum Dumnezeu l-a binecuvântat în ciuda nedreptăților făcute de Laban dar în schimbul onestității cu care Iacov a lucrat înaintea lui Dumnezeu și a lui Laban.

Iacov nu a recurs la înșelăciune sau furt în munca și relațiile de afaceri cu Laban.

Într-adevăr Iacov poate să se laude că a fost binecuvântat de Dumnezeu prin muncă onestă și afaceri curate.

Iacov a zis lui Laban

„Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ţi s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ţi-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat simbria. Dacă n-aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.”

Geneza 31:38-42 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.31.38-42.VDC

Dumnezeu ne răsplătește osteneala muncii noastre și cinstea în afacerile noastre chiar dacă vom suferi pentru moment pierderi sau nedreptăți sau vom fi defavorizați față de cei care prosperă pe căi necinstite.

Onestitatea noastră trebuie să se manifeste în toate aspectele, față de cel pentru care lucrăm sau care lucrează pentru noi, față de clienți și față de guvern.

Astăzi 13 Ianuarie citim Geneza 32:1-37:2a

Poate fi util în timp ce citim să avem cu noi această hartă.

Iacov a fost plin de frică la gândul că se va întâlni cu fratele său Esau care credea el că se va răzbuna. După ce a făcut tot ce a știut el mai bine că ar putea câștiga bunăvoința fratelui său Esau, Iacov înalță o rugăciune către Dumnezeu.

„Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă , Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii. Și Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’”

Geneza 32:9-12 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.32.9-12.VDC

Îndrăzneală pe care o avem să mergem la Dumnezeu și să-i cerem ceva ar fi atunci când noi suntem într-o călătorie spirituală pe care Dumnezeu ne-a chemat să mergem și ne-a dat și promisiunile Lui că este cu noi.

Orice rugăciune trebuie să se bazeze pe o înțelegere bună a promisiunilor Lui față de noi și voia lui Dumnezeu.

Astazi 14 Ianuarie citim Geneza 37:2b-39:23

Invidia între frați (de corp sau de credință).

Multe comportamente care distrug relațiile umane sau viața unui om au în spate invidia.

Iosif a fost vândut de frații săi din cauza invidiei.

Ceea ce avea în plus Iosif nu se datora nici unui merit personal decât că Dumnezeu a ales să-i descopere niște lucruri despre viitor.

Fraţii săi au început să-l invidieze, dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

Geneza 37:11 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.37.11.VDC

În cazul lui Iosif frații lui au împlinit chiar planul lui Dumnezeu prin care ei și alți oameni au fost ajutați în timp de foamete. Asta le spune chiar Iosif mai târziu cînd le acordă iertarea.

Dar uneori în bisericile noastre sau în creștinătate în general invidia poate fi la fel de nefastă. Îi invidiem pe oameni cărora Dumnezeu le-a dat daruri diferite de ale noastre și din sentimente de invidie putem recurge la tot felul de lucruri dăunătoare cauzei lui Hristos.

„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia .

Romani 12:3 VDC

https://bible.com/bible/191/rom.12.3.VDC

Cum poti să invidiezi pe un frate când știm că niciunul dintre noi nu avem merite pentru darul care il avem fiecare ci prin har primim fiecare ce vrea Dumnezeu.

Iosif în Egipt

Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.

Geneza 39:2-3 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.39.2-3.VDC

„…toate ii mergeau bine”. Poate la prima citire ne-ar putea trece prin gând că toate îi mergeau bine lui Iosif iinsemna că Iosif era toată ziua liber mergea la plajă, citea cărți, mergea în vacanță în locuri exotice.

Ăsta se întâmpla cu stăpânul lui.

„Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea.”

Geneza 39:6 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.39.6.VDC

Iosif era rob al lui Potifar dar mai mult decât asta el era robul lui Dumnezeu.

„Domnul a fost cu Iosif așa că toate îi mergeau bine. ” toate mergeau bine sub privirile și protecția lui Dumnezeu indiferent unde se afla. Dumnezeu a fost cu Iosif și când a suferit pentru refuzul de a păcatui cu nevasta stăpânului său și când a fost în închisoare pe nedrept.

„Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. Și mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el.

Geneza 39:21-22 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.39.21-22.VDC

Lui Iosif „toate îi mergeau bine” chiar dacă era sclav pentru că era devotat lui Dumnezeu și a refuzat să se compromită chiar cu riscul suferinței.

Avem și noi nevoie de această „forță de caracter” care pentru creștini vine numai din rămânerea noastră în Hristos. Isus a zis: ” despărțiți de Mine nu puteți face nimic”

Astăzi 15 Ianuarie citim Geneza 40:1-41:57

Iosif „visătorul” și Iosif „interpretul”

Visurile pe care Dumnezeu i le-a dat când era acasă în familia lui s-au împlinit acum când Iosif avea treizeci de ani și a ajuns al doilea om în ierarhia puterii în Egipt.

În istoria vieții lui Iosif „personajul principal” este Dumnezeu.

Iosif nu a ajuns unde era acum pentru că a avut „un vis” pe care l-a urmat cu perseverență în ciuda obstacolelor din calea lui.

Mai întâi visurile de acasă i-au adus numai necazuri culminând cu robia în Egipt. Pînă la urmă chiar dacă era al doilea om în Egipt tot rob era. Dacă nu s-ar sprijinit pe ajutorul lui Dumnezeu putea oricând să eșueze în „funcția lui guvernamentală” fie datorită incompetenței fie datorită corupției căreia putea să îi cadă pradă.

Iosif a fost un om care a lucrat din greu toată viața dar i-a fost „ușor” pentru că se incredea în Dumnezeu. Nu avem nici o rugăciune de a lui Iosif menționată în Biblie dar îmi închipui că o înălțat multe rugăciuni la Dumnezeu în viața lui.

Atunci Faraon îl cheamă la el din închisoare ca să îi interpreteze visurile, Iosif spune că nu el are puteri magice sau mai multă înțelepciune decât ceilalți înțelepți ai Egiptului.

Numele lui Dumnezeu este invocat de cinci ori în conversația lui Iosif cu Faraon.

Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu ! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.

Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

Geneza 41:15-16, 25, 28, 32 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.41.15-32.VDC

Ca să ajungă să interpreteze acceptabil pentru Faraon visele, Iosif a trebuit să fie „credincios” în lucrurile „mici”. El chiar fiind în temniță a trăit la fel de altruist ca și atunci când era rob in libertate. A trebuit să interpreteze visurile a doi pușcăriași căzuți în dizgrația sistemului înainte de a ajunge în fața lui Faraon.

Numele pe care le dă celor doi copii ai săi ne dezvăluie drama vieții lui Iosif.

Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”.

Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.

Geneza 41:51-52 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.41.51-52.VDC

Iosif nu și-a „urmat visul” cum ni se sugerează astăzi că pentru a ajunge undeva în viață trebuie să îți urmezi cu perseverență „visul” și vei reuși. Prea ușor suntem manipulați cu exemple de oameni care au ajuns să facă ceva

„remarcabil” omenește vorbind și că și noi sigur vom reuși dacă urmăm o anumită „rețetă” să ne îndeplinim visele.

Uneori costurile și compromisurile sunt prea mari față de bucuria visului împlinit.

În viața de creștin trebuie să vedem care este „visul” le care Dumnezeu ni-l dă. Astfel „drumul” ăsta revelat în viața noastră merită orice sacrificiu pentru că știm că vom avea în final bucuria de a ni se spune „bine rob bun și credincios”

Astăzi 16 Ianuarie citim Geneza 42:1-45:28

Întâlnirea lui Iosif cu frații după ce a fost vândut de ei.

Am rămas cu întrebarea următoare:

Cum aș putea recunoaște în mod specific providența lui Dumnezeu în viața mea?

Mi-au venit în minte mai multe lucruri spuse în Biblie și în Noul Testament. Însuși Isus a spus că nici un păr din cap nu ne cade fără ca Dumnezeu să știe.

Nu putem totdeauna să spunem în mod specific ca Iosif că uite tu sau voi mi-ați făcut rău dar asta s-a întâmplat pentru că Dumnezeu a avut plan bun.

Cred că totdeauna vom putea să vedem că Dumnezeu vrea să scoată ceva bun din modul negativ cum am fost tratați uneori.

Asta poate chiar prin faptul că în aceste circumstanțe vom dezvolta tot mai mult un caracter asemănător cu cel al lui Hristos.

Am constatat că folosind imaginația luminată de Duhul Sfânt putem scoate ceva bun din orice circumstanță ne-am afla.

Iosif a putut spune astfel după ce Dumnezeu i-a dat visuri când era copil acasă în familia lui.

„Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi și nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară și ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Așa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.

Geneza 45:4-8 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.45.4-8.VDC

Totul se întâmplase conform planului lui Dumnezeu.

Asta nu înseamnă că noi nu vom suferi și emoțional pe lângă alte lucruri rele chiar atunci când suntem în voia Lui. De aceea Dumnezeu are răsplătiri pentru credincioșii Lui.

Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon.

Geneza 45:1-2

Astazi 17 Ianuarie citim Geneza46:1-50:26 (am terminat de citit cartea Geneza)

Răspunsul lui Iosif la cererea de iertare a fraților lui este ceva neobișnuit pentru ceea ce am văzut pînă acum în Geneza. „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? i-a întrebat Iosif .

„Fraţii lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu faţa la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi , negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.”

Geneza 50:18-21 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.50.18-21.VDC

Acest lucru pare inspirat mai degrabă din Noul Legământ când întotdeauna ni se cere să iertăm așa cum ne-a iertat și pe noi Dumnezeu în Hristos.

Și nu numai că să iertăm suntem chemați ci chiar să facem bine celor care ne-au făcut rău.

„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă , „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.”

Romani 12:17-20 VDC

https://bible.com/bible/191/rom.12.17-20.VDC

Am putea să spunem că lui Iosif i-a fost mai ușor să ierte tentativa de omor eșuată a fraților săi, deși un rău mare, totuși a fost providența lui Dumnezeu care „a schimbat răul în bine” ca să împlinească planul Său.

În același timp Iosif a fost în final într-o situație fericită când avea totul omenește vorbind putere, faimă, bogăție și control asupra destinului multor oameni.

Oare fiind în poziția asta noi înșine am fi rezistat ispitei de a ne răzbuna chiar dacă numai limitat printr-o formă prin care frații lui să simtă cel puțin o parte din umilința pe care el a experimentat-o din cauza lor?

Ce facem când cineva ne greșește voit sau involuntar și suferim în urma consecințelor acelui rău toată viața?

Iată un motiv de rugăciune fierbinte ca să primim prin Duhul Sfânt puterea de a ierta.

Norvegia tace și nu face nimic … nu-i nimic !
Zeci de mii de oameni din 4 continente vor ieși în stradă în principalele capitale din Europa, metropole din SUA, Canada și Australia !
Sâmbătă 16 aprilie 2016 – Protest Global Pro Bodnariu / Stop Barnevernet !

Reblogged on WordPress.com

Sursă: ATENȚIE – BILINGUAL – ANUNȚ OFICIAL / OFFICIAL ANNOUNCEMENT: WORLDWIDE PROTEST PRO BODNARIU – 16 APRILIE / APRIL 16th

Reportaj realizat de Irina Păcurariu după ce i-a vizitat în Norvegia pe Ruth şi Marius Bodnariu. Filmul a fost difuzat pe TVR1 pe data de 29 ianuarie.

Sursă: TVR1 Reportajul FULL ‘În numele copilului – totul despre povestea norvegiană a familiei Bodnariu’

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/12/22/video-eveniment-protest-la-ambasada-norvegiei-bucuresti-in-sprijinul-familiei-bodnariu/

https://drezina.wordpress.com/2015/03/04/sa-reintroducem-religia-in-biserica/

Istoria Bibliei romanesti

Vaisamar

Acum câteva zile am aflat că prelegerea pe care am ținut-o la Arad pe 11 ian., la Biserica Metanoia, este disponibilă pe internet. A doua parte a evenimentului a fost ocupată de dialogul pe care l-am avut cu pastor conf. Emil Bartoș, pe același subiect.

Dacă aveți de gând să urmăriți cele două materiale, înarmați-vă cu răbdare, fiindcă nu sunt cel mai fascinant orator pe care l-ați ascultat vreodată. Dacă nu comit o impietate împrumutând o expresie paulină, aș spune că sunt mai degrabă ἰδιώτης τῷ λόγῳ. Mă descurc mai bine în scris, fiindcă îmi pot alege cu mai multă atenție cuvintele de care am nevoie pentru a spune ceea ce am în minte. 🙂

Ideea de a comprima istoria Bibliei românești într-o singură prelegere este „misiune imposibilă”, deci nu pretind că am reușit să spun ceea ce ar trebui spus despre subiect. Prin forța împrejurărilor am lăsat pe dinafară…

Vezi articolul original 99 de cuvinte mai mult

Crestinii pot avea o perspectiva diferita asupra alegerilor gandindu-ne ca indiferent de cine este ales trebuie sa ne rugam pentru cei de la guvernare, indiferent daca traim in dictatura sau in democratie

Cu drezina

(Sursa) (Sursa)

Gata! Jocurile sunt făcute și putem să ne numărăm… concluziile. S-a dus încrâncenarea, s-a tras cortina. Urmează să ne privim unii pe alții și fiecare în oglindă. Știu, e nasol, după câte s-au strigat și aruncat, dar tot mai bine decât să privim în pământ până devenim amnezici.

Am înșirat mai jos câteva lucruri care mi-au atras atenția în acest interval al campaniei. N-am pretenții de analist obiectiv. Iar dac-am greșit, cu atât mai bine pentru mediul evanghelic.

Hiperspiritualizarea

Din punct de vedere creștin, există pentru aproape fiecare eveniment (cu excepția minunilor inexplicabile), măcar două interpretări posibile: una strict omenească și una supranaturală. Cea de a doua rămâne foarte frecvent un mister, arareori revelându-ni-se explicit și este mai degrabă presupusă prin efortul nostru de a corela ceea ce vedem cu ceea ce credem despre prezența lui Dumnezeu în lume.

Ieșirea atâtor români la vot e o minune…

Vezi articolul original 1.272 de cuvinte mai mult

Un raspuns la care trebuie sa meditam!!! Mai sunt trimteri si la alte articole scirse de Emil Bartos care ofera cateva ganduri despre problema disporei romane.

agnus dei - english + romanian blog

Cu multumiri fratelui Iosif Tatar pentru inregistrarea audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru transferul in format video.
emil-bartosCiteste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora –  Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
  2. Emil Bartos – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)
  3. Emil Bartos – Problemele Diasporei si Solutiile (14 Februarie, 2014)(39-83)

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie…

Vezi articolul original 675 de cuvinte mai mult

Un gand evanghelic de Rusalii !! Biserica noastra vs Biserica voastra

Cu drezina

Imagine preluată via stmatthews.org.nz

Mi-e teribil de cunoscut sentimentul și tiparul mental care limitează Biserica – arbitrar și meschin – la construcția X de pe strada Y. Baptistă, penticostală, ortodoxă sau unitariană, respectivul edificiu reprezintă pentru mulți, cu voia și chiar cu concursul clerului, „biserica noastră”. Care biserică este la mare concurență cu toate celelalte… biserici!

Pentru unii Biserica nu e totuși clădirea ca atare, ci comunitatea care se adună acolo. Enoriașii sunt biserica, templul viu, trupul mistic despre care vorbește Cristos și pe urmă apostolul Pavel. Chiar dacă se ridică însă din imanentul unei construcții fizice către o accepțiune spirituală, biserica este în continuare percepută insular, izolaționist.

Reflexele de limbaj spun mai mult decât un chintal de tratate teologice. Orice enoriaș de rând (mai ales evanghelic) ai întreba, te va lămuri că în localitatea lui sunt mai multe biserici, grăbindu-se adesea să traseze diferențele dintre ele. Mentalitatea noastră pretins…

Vezi articolul original 1.142 de cuvinte mai mult