Posts Tagged ‘evanghelici’

Marius Vasileanu vorbeste despre usurinta cu care se impletesc in societatea noastra coruptia si credinta, subliniind faptul ca majoritatea crestinilor se considera buni romani, spun ca isi iubesc tara, dar „‘uita’ ca una din formele de subminare a securitatii nationale – recent si aspru dovedita in Ucraina – este tocmai coruptia!”
Citeste mai mult :
CORUPTIA LA ROMANI SI NU NUMAI

Romanii traiesc cu sentimentul ca daca furi de la stat nu e un pacat prea mare, perceptie accentuata dramatic de comunism, afirma Marius Vasileanu, profesor de istoria religiilor, subliniind totodata ca nici pastorii actuali nu sunt mai buni decat turma.

Anunțuri

Ceva despre extraordinara vizita a lui Billy Graham in anul 1985. Vizita s-a materializat cu predicarea evangheliei in mai multe orase si locuri din Romania. Merita remarcat acest moment istoric exceptional pentru evanghelici.
Un reportaj produs de Televiziunea Romana

Cand nu ma incred in Dumnezeu

Posted: Noiembrie 30, 2010 in eseuri
Etichete:, , ,

Articol scris de Emanuel Rus pe saitul Viata Vesnica
Problemele de certitudine, siguranta si convingere sunt subiecte teologice fiebinti in ziua de astazi. Se pare ca biserica e intre doua extreme. Pe deoparte, dintr-o perspectiva teologica unii cred ca in toate convigerile noastre trebuie sa avem siguranta altfel nu credem de fapt in ele. Alti cred ca siguranta e un vis trecut si prafuit care nu isi mai are loc in realitatea actuala.
Experienta noastra vine chiar sa mareasca doza de confuzie. Cum sa ne incredem in Dumnezeu in necazurile noastre? Ar trebui sa credem ca ne va elibera pentru ca suntem copii Lui? Iar daca nu o facem inseamna ca nu ne incredem in El? Lipsa de siguranta oare inseamna lipsa de credinta?
Multi dintre noi suntem inspirati de predicile si cantarile despre intimplarea lui David cu Goliat. David un tanar, crud in razboaie se lupta cu un urias si..castiga. David vine sa infrunte uriasul stand ferm pe temelia credintei sale. Avea o certitudine absoluta ca Dumnezeu ii va da in maini uriasul si va scapa pe Israel din mainile filistenilor. Asa ca a luat 5 pietre si s-a dus pe cimpul de batalie.
Ma intreb adesea ce l-a facut pe David sa aiba o asemenea incredere ca va castiga? De unde i-a venit o asemenea siguranta? Oare aceasta este siguranta pe care trebuie sa o am situatiile mele de gen “Goliat”? Si daca David nu ar fi castigat? Nu ne spune textul ca ar fi ratat vreo lovitura. Poate le-a luat in caz de rateaza . Oare inseamna aceasta lipsa sigurantei? Nu cred. David i-a raspuns unui Saul indoielnic despre siguranta lui: „Domnul, care m-a izbavit din gheara leului si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui filistean.” (1 Sa. 17:37). Dar cum de a stiut David acest lucru? In fine, la sfarsitul relatarii, David l-a invins pe urias, Israel a fost eliberat si el si-a aparat credinta.
De cate ori nu am tresarit si ne-a motivat aceasta istorie? Cate lacrimi nu a sters de pe obrazul nostru in fata atator situatii gen “Goliat” din viata noastra? De cate ori nu am cantat sau ne-am dorit sa avem o credinta ca a lui David? Dar desi e atat de motivanta istoria, totusi indoiala ne umple mintile. Eu pot sa spun cel putin ca acest lucru se petrece cu mine. Ce inseamna sa ai “credita ca si David”? Inseamna ca trebuie sa avem o certitudine ca Dumnezeu ne va elibera din situatia noastra delicata? Stiu ca as dori sa am o asemenea credinta, dar nu pot.
Am trecut, trecem si cu siguranta ca vom mai trece prin situatii delicate unele chiar disperate. Avem frati bine intentionati care ne spun sa avem credinta ca Dumnezeu ne va elibera sau vindeca. Adesea ai vrea sa te ridici de pe banca adunarii si sa le-o spui “verde in fata” ca nu ai o asemenea credinta si nici nu ai vazut pe cineva “mutand muntii”. Te temi ca vei fi judecat si chestionat despre credinta ta. Poti sa ii auzi murmurand: Of! Si-a pierdut credinta! Sarmanul de el! Ai mila de el Doamne. Sau indemnuri gen doar cind vei crede El va interveni! Sau ti se va spune: Esti prea tanar. Intr-o zi o sa crezi in puterea lui Dumnezeu!
Ai credinta ca mama sau unchiul tau va fi vindecat? Nu. Te indoiesti ca El o va face? Da! si asta este probabil lucru de care esti cel mai sigur. Si aici este raspunsul. Noi nu avem acces la nici o informatie despre situatia noastra delicata si de aceea trebuie sa ramanem agnostici in privinta aceasta. Dumnezeu nu ne-a spus solutia. Nu este nimic specific in Biblie care sa se refere la situatia mea in mod particular, incluzand chiar si pe aceasta a lui David. Situatiile negre prin care am trecut m-au blocat si de cele mai multe ori m-au lispit de orice idee. Experienta mea trecuta m-a impins spre o latura mai negativa (altii zic realista). Unii au avut mai multa sansa in trecut cu situatiile gen “Goliat” si au fost impinsi spre o latura pozitiva. Insa noi trebuie sa avem mare atentie cu acest mod de abordare al vietii. Noi nu stim particularitatile vietii. Uitam ca viata e uneori mai interesanta ca literatura de fictiune. Nu stim ce plan are Dumnezeu pentru acea situatie. Am eu sau tu credinta lui David? Aceasta depinde de ce intelegem prin credinta. Daca aceasta inseamna ca Dumnezeu are victoria, da. Dar problema sta cum va fi aceasta victorie a lui Dumnezeu in viata mea? Difera de la caz la caz. Dumnezeu nu isi sicronizeaza ceasul Sau cu ceasul nostru sau cu “declaratiile noastre de credinta”! Dumezeu e liber sa-Si manifeste victoria in vindecarea mamei tale sau in eliberarea ta de situatia financiara grea. Nu stim de unde a avut David aceasta siguranta ca va fi eliberat, insa stim ca foarte putini din noi suntem binecuvantati cu o asemenea siguranta.
Ma intorc din nou la Biblie si imi aduc aminte de o alta intamplare si de aceasta data cu cei trei sclavi evrei in sec. V i.Hr. pe timpul imparatului Nebucadnetar. Sadrac, Mesac si Abed Nego erau trei tineri ce nu au ascultat de legea imparatului care poruncea inchinarea la alti dumnezei ai Babilonului. Ei stiau ca doar unul singur merita inchinare si aceasta era Iehova lui Israel. Surprins si enervat de credinta lor, Nebucadnetar incearca sa ii forteze in Daniel 3:13-15 citim: Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie, a dat porunca sa aduca pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si oamenii acestia au fost adusi indata inaintea imparatului. Nebucadnetar a luat cuvantul si le-a zis: „Inadins oare, Sadrac, Mesac si Abed-Nego, nu slujiti voi dumnezeilor mei si nu va inchinati chipului de aur pe care l-am inaltat? Acum fiti gata, si in clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, lautei, psaltirei, cimpoiului si a tot felul de instrumente, sa va aruncati cu fata la pamant si sa va inchinati chipului pe care l-am facut; daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati indata in mijlocul unui cuptor aprins! Si care este Dumnezeul acela care va va scoate din mana mea?”
Atunci tinerii i-au raspuns: „Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!”
Chiar daca ii scapa. Dar daca nu ii scapa? Ce fel de credinta e aceasta? Ei si-au exprimat acelasi gen de indoiala care l-am mentionat mai sus. Nu au pozat o incredere asemanatoare cu a lui David. Stiau ei de intimplarea cu David? Cu siguaranta ca da pentru ca era mai veche de 500 de ani. Desi erau intr-o situatie asemeni lui David, adica se trata de viata si de moarte, ei nu aveau certitudinea ca Dumnezeu ii va elibera.
De ce ei nu si-au exprimat aceeasi incredere, aceeasi siguranta asa cum a facut-o David? A fost credinta lor slaba? Nu, nicidecum. Motivul de ce nu si-au exprimat aceeasi incredere ca si David era din cauza unui simplu fapt si anume, ca nu stiau ce avea de gand Dumnezeu. Ei nu si-au pus credinta in ceva despre care nu stiau nimic. Toti stiau ca Dumnezeu e Dumnezeu iar ceilati nu. Ei stiau ca El i-ar putea sau poate sa ii salveze insa nu erau siguri. Si in acest mod ei au decis sa nu isi plece genunchii in fata unui fals idol al necredintei. Ei erau probabil ca si mine si de ce nu ca si tine, adica fara o revelatie a lui Dumnezeu imediata despre situatia ta disperata.
In experienta mea am vazut ca viata e plina de aceste expresii: “Daca da sau chiar de nu!”. Viata e plina de multa incertitudine. Cred ca aceasta e cea mai cinstita si mai responsabila atitudine ce o pot avea. Aceasta ne scuteste de multa dezamagire si durere nefolositoare. Am vazut multi profeti falsi ai sperantei care insufla cu buna intentie, probabil, credinta artificiala gen: Stiu ca Dumnezeu te va vindeca! Sau Dumnezeu nu va lasa sa ti se intimple asa ceva, pentru ca mi-a vorbit! Dar atunci cand nu se intimpla ceea ce spun cu atata “siguranta” nu mai beau din cupa usoara a bucuriei ci din cea grea a amaraciunii.
Aici nu ma refer la credinta in mantuirea realizata de Isus Hristos ci la credinta ca mod de viata. Nu vreau sa fiu inteles ca sunt un pesimist sau ca Dumnezeu nu poate interveni si elibera pe oameni de “Goliatul” din viata lor. Dar de asemeni sunt realist si ma incred in Dumnezeu indiferent de rezultatul oricarui “Goliat” din viata mea. Cred ca aceasta atitudine exprima la fel de multa credinta chiar daca ii lipsese siguranta.
Sa ne aducem aminte ca Dumnezeu a facul multe promisiuni, dar de asemeni sunt si foarte multe pe care El nu le-a facut. Incearca sa spui urmatoarea data cind bate “Goliat” la usa ta: “Dumnezeu ma poate elibera, si chiar de nu o face eu nu voi abandona credinta, deoarece nu imi voi pune credinta in ceva ce Dumnezeu nu mi-a promis”. Se pot ridica critici despre ceea ce am scris insa adevarul e prezentat asa cum e: adica real si onest.
Inchei spunand: Nu ma incred in promisiunile pe care nu le-a facut Dumnezeu.

Alin Cristea pe blogul Romania Evanghelica prezent la eveniment ne face partasi la acest „eveniment al anului la evanghelici ” si prin fotografiile care ne intermediaza sa le cunostem si fata protagonistilor.
Interventia domnului Mihail Neamtu Director Stiintific al Institului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, inregistrata pe video este interesanta pentru noi caci pe langa ca afirma despre Comunism ca „este o religie inversata” care propovaduieste „evanghelia inexistentei lui Dumnezeu” se arata uimit de refuzul asumarii de catre crestini a pacatului de colaborator al securitatii. „O carte(Rasumpararea Memoriei”) plina de surprize, o carte care pune intrebarea fundamentala de ordin etic, care este valabila pentru toate cultele si toate categoriile profesionale :”Cum anume a putut sa fie justificata colaborarea cu securitatea ?” Sute si mii de oameni care au apartinut unor culte crestine pentru care valoarea adevarului,a fidelitatii,si a integritatii este incontestabila inclusiv iubirea de aproapele. Sute de oameni care credeau ca a-ti vinde aproapele, fratele ,sora era un act care te apropie de Iuda si mult mai putin de apostolii Domnului-au justificat aceasta cu argumente teologice.”

Radio Romania Actualitati promoveaza evenimentul printr-un reportaj in care pe langa declaratiile autorului cartii „Rascumpararea Meoriei”,Vasilica Croitor,il putem auzi si pe Rectorul Institutului Teologic Penticostal din Roamnia, pastorul JohnTipei care vedea in acest demers „o sansa (pentru penticostali) de a ne revizuii trecutul,de a ne dezice de pacatul colectiv al colaborarii, o sansa pentru un nou inceput.” Speram ca acesta perspectiva sa fie asimilata si de conducera si membrii cultului penticostal si continuata cu purificarea si parasirea pacatelor, ai ultimilor 20 de istorie recenta a Cultului Penticostal.

Istoricul Crsitian Vasile vede in acest demers un posibil „indemn pentru celelalte culte sa-si scrie si sa-si asume trecutul si sa scrie istoria proprie”.
Ziarul „Evenimentul zilei” publica un foarte scurt articol „Penticostalii isi arata fratii colaboratori” dar care a produs deja comentarii furtunoase. Mirela Corlatan ne promite ca va revenii cu amanunte AICI
Domnul Danut Manastireanu unul dintre cei 70 de participanti la lansare il considera un eveniment foarte reusit. Citeste AICI
UPDATE : Mihai Ciuca pe saitul organizatiei „Libertatea Religioasa” pe langa articolul „Rascumpararea Memoriei un demers unic in arealul crestin romanesc” ne inlesneste prin imaginile de la eveniment o cunoastere si a altor personaje prezente. Am remarcat inca o provocare lansat liderilor penticostali si nu numai :
„Fără doar şi poate, deşi niciun lider al denominaţiunii penticostale nu a onorat cu prezenţa lansarea de carte, atât penticostalii români, cât şi celelalte confesiuni creştine vor trebui să ridice mănuşa aruncată de pastorul Vasilică Croitor şi, cu smerenie şi căinţă autentică, să-şi asume căderile trecutului, în respect faţă de adevăr, faţă de Dumnezeu şi faţă de cei care au avut de suferit.”
Citeste mai mult AICI

What is the Family?
It’s the most well-connected religious organization that no one talks about. Formed in 1935 by an itinerant preacher, Norwegian immigrant Abraham Vereide, the Family has grown into “a veritable underground of Christ’s men all through government,” in the words of Family member and evangelical minister Charles Colson, the convicted Watergate conspirator …
Read more about \"Invisible army\"

Pastor Richard Wurmbrand (1909-2001)
Birth Date Centennary Commemoration, March 24th, 2009,
The Athaeneum Hall, Bucharest, Romania.
(A two-hours excerpt of the 3-hours program.)
The late Reverend Richard Wurmbrand was imprisoned for 14 years
in Romanian communist prisons for his Christian faith.
Click on the picture in order to watch the video

Cu ocazia sarbatoririi nasterii natiunii noastre „… noua nu ne este rusine sa spunem ca a fost o credinta puternica in Dumnezeu si armele de foc (pusti si pistoale)- fara acestea, aceasta tara nu ar fi ajuns unde este acum…” este declaratia pastorului Ken Pagano care a ajuns in atentia presei de cateva saptamani incoace. A organizat un eveniment pentru care se pregateste de un an.
Sambata 27 iuniuie 2009 la biserica evanghelica, penticostala din Kentuky fiecare a avut permisiunea sa vina cu arma sa propire, fara cartuse, pentru a sarbatorii Ziua Independentei si „Al doilea amendament” la constitutia Americii.
Intr-o declaratie anterioara Ken Pagano a spus „Dumnezeu si Pistoalele sunt unul din lucrurile care au asigurat libertatea religiosa in tara noastra” . Mie imi suna cam a idolatrie aceasta afirmatie. Dumnezu si pistoalele !!!!? lucreaza impreuna?
Se spune ca armele sunt pentru autoaparare. Eu nu vad cum pot sa ma apar si de cine . Imi trebuie antrenament bani ,timp. Tot mai multe crime au loc de catre cei care au ajuns in posesia unui pistol. Dar s-ar parea ca nu putem sa stam impotriva celor care promoveaza aceasta, pentru ca in spatele ei sta o intrega industrie de productie a armelor. Acum se lucreaza intens la obtinerea permisiunii legale de a purta arme la biserica, in baruri si scoli. Desi pastorul afirma ca initiativa sa este in scopul promovarii („responsible handgun owners”) proprietarilor de pistoale responsabili, eu ma gandesc ca ar trebui sa devenim purtatori responsabili ai Sabiei lui Dumnezeu (Biblia). si sa lasam pe seama guvernului sa fie purtator responsabil de „sabie”, „El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Dar daca faci raul teme-te caci nu degeaba poarta sabia…'(Roimani13:4)
Am remarcat un comentariu la un articol scris pe aceasta tema in New York Times „Sper ca pastorul (Ken Pagano) este la fel de familiar cu „A cincea porunca”(Sa nu ucizi) asa cum este cu Al doilea amendament”
Read more articol New York Times
AICI relatarea despre acest eveniment