Nations and Giants in Ancient Israel: Map of the Giants of Canaan and Israel’s Ancient InhabitantsDuring the earliest times there were many peoples and tribes of giants who migrated into the Land of ancient Israel (called „The Land of Canaan” in the Bible), and these were races of people who conquered other people and became powerful nations. The information regarding these inhabitants of ancient Canaan before the conquest of Israel is somewhat limited in exact detail although there is evidence of several migrations.The Giants (The Six Early Tribes)During the earliest recorded history there were great migrations from the Persian Gulf area, this would have been after the Tower of Babel around 2500 BC.

The people who had migrated into ancient Canaan were named in the Bible as six peoples, each having their own identity and territory. Most of them were regarded later as giants. The Bible records them in Genesis 14:5-7 and Deuteronomy 2:10-23:Genesis 14:5-75 – And in the fourteenth year came Chedorlaomer, and the kings that [were] with him, and smote the Rephaims in Ashteroth Karnaim, and the Zuzims in Ham, and the Emims in Shaveh Kiriathaim, 6 – And the Horites in their mount Seir, unto Elparan, which [is] by the wilderness. 7 – And they returned, and came to Enmishpat, which [is] Kadesh, and smote all the country of the Amalekites, and also the Amorites, that dwelt in Hazezontamar.Deuteronomy 2:10-23 10 – The Emims dwelt therein in times past, a people great, and many, and tall, as the Anakims; 11 – Which also were accounted giants, as the Anakims; but the Moabites call them Emims. 12 – The Horims also dwelt in Seir beforetime; but the children of Esau succeeded them, when they had destroyed them from before them, and dwelt in their stead; as Israel did unto the land of his possession, which the LORD gave unto them. 13 – Now rise up, [said I], and get you over the brook Zered. And we went over the brook Zered. 14 – And the space in which we came from Kadeshbarnea, until we were come over the brook Zered, [was] thirty and eight years; until all the generation of the men of war were wasted out from among the host, as the LORD sware unto them. 15 – For indeed the hand of the LORD was against them, to destroy them from among the host, until they were consumed. 16 – So it came to pass, when all the men of war were consumed and dead from among the people, 17 – That the LORD spake unto me, saying, 18 – Thou art to pass over through Ar, the coast of Moab, this day: 19 – And [when] thou comest nigh over against the children of Ammon, distress them not, nor meddle with them: for I will not give thee of the land of the children of Ammon [any] possession; because I have given it unto the children of Lot [for] a possession. 20 – (That also was accounted a land of giants: giants dwelt therein in old time; and the Ammonites call them Zamzummims; 21 – A people great, and many, and tall, as the Anakims; but the LORD destroyed them before them; and they succeeded them, and dwelt in their stead: 22 – As he did to the children of Esau, which dwelt in Seir, when he destroyed the Horims from before them; and they succeeded them, and dwelt in their stead even unto this day: 23 – And the Avims which dwelt in Hazerim, [even] unto Azzah, the Caphtorims, which came forth out of Caphtor, destroyed them, and dwelt in their stead.)1. The Rephaim (lofty men) lived in the area of ancient Bashan. One king of bashan mentioned in the Bible was a giant named og, he was king of Bashan during the time of the conquest, and he was a descendant of the Rephaim (Deut. 3:1).2. The Zuzlm (tall ones) dwelt north of the Arnon River.3. The Emim (terrible ones) dwelt on the east side of the Dead Sea in the territory of Moab.4. The Horim (cave dwellers) dwelt to the south of the Dead Sea in Edom. Many of their mountain caves still exist to this day.5. The Avim (dwellers among the ruins) dwelt in the lower portion of the Shephelah.6. The Anakim (long-necked ones) dwelt around the area of Hebron. During the conquest of Canaan it was Caleb who conquered them, and some of them had lived with the Philistines, and the giant Goliath belonged to the Anakim (1 Sam. 17:4).1 Samuel 17:44 – And there went out a champion out of the camp of the Philistines, named Goliath, of Gath, whose height [was] six cubits and a span.The Maritime Nations (Tribes Along the Coast)The Maritime Plain was the area from Phoenicia to Mount Carmel in the north, Sharon in the middle, and Philistia in the south. (1) The Zidonians also known as Phoenicians dwelt in the north.(2) The Canaanites dwelt near Mount Carmel and down the Jordan Valley.(3) The Philistines dwelt along the southwestern border of the land.The Shephelah were the fertile foothills between the Maritime Plain and the Hill Country. The Western Mountain Nations (Tribes West of the Jordan)The mountain region included four regions: Upper Galilee in the north, below that was Lower Galilee, the Mountains of Judah, and the Hills of the Negeb Desert.(1) The Hittites dwelt in the north (Num. 13: 21). Early in Biblical history a many of the Hittites migrated to the southern territory of ancient Israel and settled near Hebron and Beersheba. Abraham purchased his family tomb from them (Gen. 23: 7-20).(2) The Hivites dwelt in the center portion of the Mountain Region, and they made Shechem their capital. The Bible mentions that the four cities that formed the Gibeonite league belonged to Hivite tribe (Josh. 9:3-15). There was also a portion of the Hivites who dwelt farther north, directly east of the Zidonians around the area of Mount Hermon.(3) The Perizzites were a people who dwelt in the northern portion of the Shephelah, directly west of the Hivites.(4) The Jebusites dwelt in the mountains surrounding Jerusalem. In 1000 BC David captured Jerusalem and defeated its inhabitants (2 Sam. 5:4-8).2 Samuel 5: 4-84 – David [was] thirty years old when he began to reign, [and] he reigned forty years. 5 – In Hebron he reigned over Judah seven years and six months: and in Jerusalem he reigned thirty and three years over all Israel and Judah. 6 – And the king and his men went to Jerusalem unto the Jebusites, the inhabitants of the land: which spake unto David, saying, Except thou take away the blind and the lame, thou shalt not come in hither: thinking, David cannot come in hither. 7 – Nevertheless David took the strong hold of Zion: the same [is] the city of David. 8 – And David said on that day, Whosoever getteth up to the gutter, and smiteth the Jebusites, and the lame and the blind, [that are] hated of David’s soul, [he shall be chief and captain]. Wherefore they said, The blind and the lame shall not come into the house.(5) The Amorites originally dwelt in the south near the Dead Sea. Later they crossed the Jordan and took for their territory most of the Eastern Tableland pushing the Ammonites eastward.The Jordan Valley Nations (Tribes in the Jordan Valley)The Jordan Valley follows the Jordan River descending into a gorge which continues to descend into the deepest land trench, 1300 feet below sea level.(1) The Canaanites also dwelt in the area of the Jordan Valley as well as the Maritime Plain.The Eastern Mountain Nations (Tribes East of the Jordan)The Eastern Tableland Mountains were situated east of the Jordan River and were fertile mountains naturally divided into 3 sections: Bashan in the north, Gilead in the middle, and Moab in the south.(1) The Amorites dwelt between the Hieromax River and the Anion. A little while before the coming of the Israelites the Amorites conquered the Moabites and took the land between the Jabbok River and the Anion. At the time of the Conquest the Amorites were a powerful nation ruled by king Og of Bashan and also king Sihon of Heshbon.(2) The Girgashites territory has not been exactly identified, the Bible mentions in Joshua that they dwelt west of the Jordan (Joshua 24:11) they probably lived east of the Sea of Galilee. Josephus admitted that there was no information on the Girgashites.(3) The Moabites dwelt between the Arnon River and the Zered.(4) The Ammonites dwelt to the east of the Amorites. When the Amorites crossed the Jordan they pushed the Ammonites eastward and took their territory.(5) The Midianites dwelt east of the Moabites.(6) The Edomites dwelt south of the Dead Sea.More Information on the RephaimRephaim – Biblical Meaning of Rephaim in Eastons Bible Dictionary – Rephaim – Biblical Meaning for Rephaim in Eastons Bible Dictionary https://www.bible-history.com/easto ns/R/Rephaim/Rephaim, valley of – Biblical Definition of Rephaim, valley of – Rephaim, valley of in Fausset’s Bible Dictionary https://www.bible-history.com/faussets/R/Repha im,+valley+of/REPHAIM in the Bible Encyclopedia – ISBE – REPHAIM ref’-a-im, re-fa’-im (repha’-im, from rapha’, „a terrible one „hence „giant, ” in 1 Ch 20:4, yelidhe ha-rapha’, „sons of the giant”; the King James Versionhttps://www.bible-history.com/isbe/R/REPHAIM/REPHAIM, VALE OF in the Bible Encyclopedia – ISBE – REPHAIM, VALE OF (`emeq repha’-im; koilas Rhaphaeim, koilas ton Titanon): This was a fertile vale (Isa 17:5), to the Southwest of Jeru salem (Josh 15:8; 18:16; https://www.bible-history.com/isbe/R/REPHAIM,+VALE+OF/Giants – Biblical Definition of Giants in Fausset’s Bible Dictionary- Rephaim; a people defeated by Chedorlaomer at Ashteroth Karnaim (Genesis … They once extended to the S.W., for the valley of ” Rephaim” was near the valley https://www.bible-history.com/faussets/G/Giants/Giants – Biblical Meaning of Giants in Eastons Bible Dictionary – Heb. rephaim, a race of giants (Deut. 3:11) who lived on … shades,” the ” Rephaim”) and Isa. 14:9 this … to here, or of the founder of the Rephaim. The Vulgate https://www.bible-history.com/eastons/G/Giants/Zamzummims – Biblical Definition of Zamzummims in Fausset’s Bible – Zamzummims was the Ammonite name for the Rephaim, N.E. of Jordan, Peraea; the Rephaim once extended S.W. as far as the valley of the Rephaim near https://www.bible-history.com/faussets/Z/Zamzummims/ZAMZUMMIM in the Bible Encyclopedia – ISBE (Bible History Online) – They are identified with the Rephaim (Dt 2:20). They may be the same as the Zuzim mentioned in connection with the Rephaim in Gen 14:5. See REPHAIM. https://www.bible-history.com/isbe/Z/ZAMZUMMIM/Goliath: Bible Names A-G – Bible History Links – He was probably descended from the Rephaim who found refuge among the Philistines after they were d ispersed by the Ammonites (Deut. 2:20, 21). His height https://www.bible-history.com/links.php?cat=43&sub=1303…Military History: Ancient Israel – Bible History Links (Ancient Biblical – David defeated them in two successive battles in the Valley of Rephaim near Jerusalem and he drove them from the hill country. The Philistines were reduced to https://www.bible-history.com/links.php?cat=2&sub=15…ScripturesThe Hittites2 Kings 7:6 – For the Lord had made the host of the Syrians to hear a noise of chariots, and a noise of horses, [even] the noise of a great host: and they said one to another, Lo, the king of Israel hath hired against us the kings of the Hittites, and the kings of the Egyptians, to come upon us. Deuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; 2 Chronicles 1:17 – And they fetched up, and brought forth out of Egypt a chariot for six hundred [shekels] of silver, and an horse for an hundred and fifty: and so brought they out [horses] for all the kings of the Hittites, and for the kings of Syria, by their means. Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Joshua 1:4 – From the wilderness and this Lebanon even unto the great river, the river Euphrates, all the land of the Hittites, and unto the great sea toward the going down of the sun, shall be your coast. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: 1 Kings 10:29 – And a chariot came up and went out of Egypt for six hundred [shekels] of silver, and an horse for an hundred and fifty: and so for all the kings of the Hittites, and for the kings of Syria, did they bring [them] out by their means. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. 1 Kings 11:1 – But king Solomon loved many strange women, together with the daughter of Pharaoh, women of the Moabites, Ammonites, Edomites, Zidonians, [and] Hittites; Judges 1:26 – And the man went into the land of the Hittites, and built a city, and called the name thereof Luz: which [is] the name thereof unto this day. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, Genesis 15:20 – And the Hittites, and the Perizzites, and the Rephaims,The HivitesDeuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Judges 3:3 – [Namely], five lords of the Philistines, and all the Canaanites, and the Sidonians, and the Hivites that dwelt in mount Lebanon, from mount Baalhermon unto the entering in of Hamath. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Joshua 11:19 – There was not a city that made peace with the children of Israel, save the Hivites the inhabitants of Gibeon: all [other] they took in battle. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 2 Samuel 24:7 – And came to the strong hold of Tyre, and to all the cities of the Hivites, and of the Canaanites: and they went out to the south of Judah, [even] to Beersheba. 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, Joshua 9:7 – And the men of Israel said unto the Hivites, Peradventure ye dwell among us; and how shall we make a league with you?The CanaanitesJudges 1:33 – Neither did Naphtali drive out the inhabitants of Bethshemesh, nor the inhabitants of Bethanath; but he dwelt among the Canaanites, the inhabitants of the land: nevertheless the inhabitants of Bethshemesh and of Bethanath became tributaries unto them. Judges 1:27 – Neither did Manasseh drive out [the inhabitants of] Bethshean and her towns, nor Taanach and her towns, nor the inhabitants of Dor and her towns, nor the inhabitants of Ibleam and her towns, nor the inhabitants of Megiddo and her towns: but the Canaanites would dwell in that land. Joshua 5:1 – And it came to pass, when all the kings of the Amorites, which [were] on the side of Jordan westward, and all the kings of the Canaanites, which [were] by the sea, heard that the LORD had dried up the waters of Jordan from before the children of Israel, until we were passed over, that their heart melted, neither was there spirit in them any more, because of the children of Israel. Deuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Joshua 17:18 – But the mountain shall be thine; for it [is] a wood, and thou shalt cut it down: and the outgoings of it shall be thine: for thou shalt drive out the Canaanites, though they have iron chariots, [and] though they [be] strong. Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: Obediah 1:20 – And the captivity of this host of the children of Israel [shall possess] that of the Canaanites, [even] unto Zarephath; and the captivity of Jerusalem, which [is] in Sepharad, shall possess the cities of the south. Deuteronomy 1:7 – Turn you, and take your journey, and go to the mount of the Amorites, and unto all [the places] nigh thereunto, in the plain, in the hills, and in the vale, and in the south, and by the sea side, to the land of the Canaanites, and unto Lebanon, unto the great river, the river Euphrates. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Exodus 13:11 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, as he sware unto thee and to thy fathers, and shall give it thee, Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Nehemiah 9:24 – So the children went in and possessed the land, and thou subduedst before them the inhabitants of the land, the Canaanites, and gavest them into their hands, with their kings, and the people of the land, that they might do with them as they would. Genesis 10:19 – And the border of the Canaanites was from Sidon, as thou comest to Gerar, unto Gaza; as thou goest, unto Sodom, and Gomorrah, and Admah, and Zeboim, even unto Lasha. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Genesis 50:11 – And when the inhabitants of the land, the Canaanites, saw the mourning in the floor of Atad, they said, This [is] a grievous mourning to the Egyptians: wherefore the name of it was called Abelmizraim, which [is] beyond Jordan. Joshua 17:16 – And the children of Joseph said, The hill is not enough for us: and all the Canaanites that dwell in the land of the valley have chariots of iron, [both they] who [are] of Bethshean and her towns, and [they] who [are] of the valley of Jezreel. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Judges 3:3 – [Namely], five lords of the Philistines, and all the Canaanites, and the Sidonians, and the Hivites that dwelt in mount Lebanon, from mount Baalhermon unto the entering in of Hamath. Numbers 14:43 – For the Amalekites and the Canaanites [are] there before you, and ye shall fall by the sword: because ye are turned away from the LORD, therefore the LORD will not be with you. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Judges 1:10 – And Judah went against the Canaanites that dwelt in Hebron: (now the name of Hebron before [was] Kirjatharba:) and they slew Sheshai, and Ahiman, and Talmai. Judges 1:3 – And Judah said unto Simeon his brother, Come up with me into my lot, that we may fight against the Canaanites; and I likewise will go with thee into thy lot. So Simeon went with him. Judges 1:30 – Neither did Zebulun drive out the inhabitants of Kitron, nor the inhabitants of Nahalol; but the Canaanites dwelt among them, and became tributaries. Genesis 34:30 – And Jacob said to Simeon and Levi, Ye have troubled me to make me to stink among the inhabitants of the land, among the Canaanites and the Perizzites: and I [being] few in number, they shall gather themselves together against me, and slay me; and I shall be destroyed, I and my house. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: 1 Kings 9:16 – [For] Pharaoh king of Egypt had gone up, and taken Gezer, and burnt it with fire, and slain the Canaanites that dwelt in the city, and given it [for] a present unto his daughter, Solomon’s wife. Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Genesis 24:3 – And I will make thee swear by the LORD, the God of heaven, and the God of the earth, that thou shalt not take a wife unto my son of the daughters of the Canaanites, among whom I dwell: The Amorites2 Samuel 21:2 – And the king called the Gibeonites, and said unto them; (now the Gibeonites [were] not of the children of Israel, but of the remnant of the Amorites; and the children of Israel had sworn unto them: and Saul sought to slay them in his zeal to the children of Israel and Judah.) Numbers 32:33 – And Moses gave unto them, [even] to the children of Gad, and to the children of Reuben, and unto half the tribe of Manasseh the son of Joseph, the kingdom of Sihon king of the Amorites, and the kingdom of Og king of Bashan, the land, with the cities thereof in the coasts, [even] the cities of the country round about. Joshua 5:1 – And it came to pass, when all the kings of the Amorites, which [were] on the side of Jordan westward, and all the kings of the Canaanites, which [were] by the sea, heard that the LORD had dried up the waters of Jordan from before the children of Israel, until we were passed over, that their heart melted, neither was there spirit in them any more, because of the children of Israel. Joshua 24:15 – And if it seem evil unto you to serve the LORD, choose you this day whom ye will serve; whether the gods which your fathers served that [were] on the other side of the flood, or the gods of the Amorites, in whose land ye dwell: but as for me and my house, we will serve the LORD. Deuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; 1 Samuel 7:14 – And the cities which the Philistines had taken from Israel were restored to Israel, from Ekron even unto Gath; and the coasts thereof did Israel deliver out of the hands of the Philistines. And there was peace between Israel and the Amorites. Joshua 10:12 – Then spake Joshua to the LORD in the day when the LORD delivered up the Amorites before the children of Israel, and he said in the sight of Israel, Sun, stand thou still upon Gibeon; and thou, Moon, in the valley of Ajalon. 2 Kings 21:11 – Because Manasseh king of Judah hath done these abominations, [and] hath done wickedly above all that the Amorites did, which [were] before him, and hath made Judah also to sin with his idols: Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. Numbers 21:25 – And Israel took all these cities: and Israel dwelt in all the cities of the Amorites, in Heshbon, and in all the villages thereof. Joshua 10:5 – Therefore the five kings of the Amorites, the king of Jerusalem, the king of Hebron, the king of Jarmuth, the king of Lachish, the king of Eglon, gathered themselves together, and went up, they and all their hosts, and encamped before Gibeon, and made war against it. Deuteronomy 1:4 – After he had slain Sihon the king of the Amorites, which dwelt in Heshbon, and Og the king of Bashan, which dwelt at Astaroth in Edrei: 1 Kings 4:19 – Geber the son of Uri [was] in the country of Gilead, [in] the country of Sihon king of the Amorites, and of Og king of Bashan; and [he was] the only officer which [was] in the land. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Joshua 12:2 – Sihon king of the Amorites, who dwelt in Heshbon, [and] ruled from Aroer, which [is] upon the bank of the river Arnon, and from the middle of the river, and from half Gilead, even unto the river Jabbok, [which is] the border of the children of Ammon; Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: Judges 10:8 – And that year they vexed and oppressed the children of Israel: eighteen years, all the children of Israel that [were] on the other side Jordan in the land of the Amorites, which [is] in Gilead. Judges 11:19 – And Israel sent messengers unto Sihon king of the Amorites, the king of Heshbon; and Israel said unto him, Let us pass, we pray thee, through thy land into my place. Deuteronomy 1:7 – Turn you, and take your journey, and go to the mount of the Amorites, and unto all [the places] nigh thereunto, in the plain, in the hills, and in the vale, and in the south, and by the sea side, to the land of the Canaanites, and unto Lebanon, unto the great river, the river Euphrates. Joshua 13:21 – And all the cities of the plain, and all the kingdom of Sihon king of the Amorites, which reigned in Heshbon, whom Moses smote with the princes of Midian, Evi, and Rekem, and Zur, and Hur, and Reba, [which were] dukes of Sihon, dwelling in the country. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Judges 11:21 – And the LORD God of Israel delivered Sihon and all his people into the hand of Israel, and they smote them: so Israel possessed all the land of the Amorites, the inhabitants of that country. Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Joshua 7:7 – And Joshua said, Alas, O Lord GOD, wherefore hast thou at all brought this people over Jordan, to deliver us into the hand of the Amorites, to destroy us? would to God we had been content, and dwelt on the other side Jordan! Numbers 21:34 – And the LORD said unto Moses, Fear him not: for I have delivered him into thy hand, and all his people, and his land; and thou shalt do to him as thou didst unto Sihon king of the Amorites, which dwelt at Heshbon. Deuteronomy 3:2 – And the LORD said unto me, Fear him not: for I will deliver him, and all his people, and his land, into thy hand; and thou shalt do unto him as thou didst unto Sihon king of the Amorites, which dwelt at Heshbon. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Joshua 24:8 – And I brought you into the land of the Amorites, which dwelt on the other side Jordan; and they fought with you: and I gave them into your hand, that ye might possess their land; and I destroyed them from before you. Deuteronomy 3:9 – ([Which] Hermon the Sidonians call Sirion; and the Amorites call it Shenir;) The PerizzitesDeuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Joshua 17:15 – And Joshua answered them, If thou [be] a great people, [then] get thee up to the wood [country], and cut down for thyself there in the land of the Perizzites and of the giants, if mount Ephraim be too narrow for thee. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. Genesis 34:30 – And Jacob said to Simeon and Levi, Ye have troubled me to make me to stink among the inhabitants of the land, among the Canaanites and the Perizzites: and I [being] few in number, they shall gather themselves together against me, and slay me; and I shall be destroyed, I and my house. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Judges 1:4 – And Judah went up; and the LORD delivered the Canaanites and the Perizzites into their hand: and they slew of them in Bezek ten thousand men. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, Judges 1:5 – And they found Adonibezek in Bezek: and they fought against him, and they slew the Canaanites and the Perizzites. Genesis 15:20 – And the Hittites, and the Perizzites, and the Rephaims,The JebusitesDeuteronomy 7:1 – When the LORD thy God shall bring thee into the land whither thou goest to possess it, and hath cast out many nations before thee, the Hittites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Canaanites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, seven nations greater and mightier than thou; Exodus 13:5 – And it shall be when the LORD shall bring thee into the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Hivites, and the Jebusites, which he sware unto thy fathers to give thee, a land flowing with milk and honey, that thou shalt keep this service in this month. 2 Samuel 5:8 – And David said on that day, Whosoever getteth up to the gutter, and smiteth the Jebusites, and the lame and the blind, [that are] hated of David’s soul, [he shall be chief and captain]. Wherefore they said, The blind and the lame shall not come into the house. Exodus 3:8 – And I am come down to deliver them out of the hand of the Egyptians, and to bring them up out of that land unto a good land and a large, unto a land flowing with milk and honey; unto the place of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites. Nehemiah 9:8 – And foundest his heart faithful before thee, and madest a covenant with him to give the land of the Canaanites, the Hittites, the Amorites, and the Perizzites, and the Jebusites, and the Girgashites, to give [it, I say], to his seed, and hast performed thy words; for thou [art] righteous: 2 Samuel 5:6 – And the king and his men went to Jerusalem unto the Jebusites, the inhabitants of the land: which spake unto David, saying, Except thou take away the blind and the lame, thou shalt not come in hither: thinking, David cannot come in hither. Ezra 9:1 – Now when these things were done, the princes came to me, saying, The people of Israel, and the priests, and the Levites, have not separated themselves from the people of the lands, [doing] according to their abominations, [even] of the Canaanites, the Hittites, the Perizzites, the Jebusites, the Ammonites, the Moabites, the Egyptians, and the Amorites. Numbers 13:29 – The Amalekites dwell in the land of the south: and the Hittites, and the Jebusites, and the Amorites, dwell in the mountains: and the Canaanites dwell by the sea, and by the coast of Jordan. Exodus 3:17 – And I have said, I will bring you up out of the affliction of Egypt unto the land of the Canaanites, and the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, unto a land flowing with milk and honey. Joshua 24:11 – And ye went over Jordan, and came unto Jericho: and the men of Jericho fought against you, the Amorites, and the Perizzites, and the Canaanites, and the Hittites, and the Girgashites, the Hivites, and the Jebusites; and I delivered them into your hand. Exodus 23:23 – For mine Angel shall go before thee, and bring thee in unto the Amorites, and the Hittites, and the Perizzites, and the Canaanites, the Hivites, and the Jebusites: and I will cut them off. 1 Chronicles 11:6 – And David said, Whosoever smiteth the Jebusites first shall be chief and captain. So Joab the son of Zeruiah went first up, and was chief. Deuteronomy 20:17 – But thou shalt utterly destroy them; [namely], the Hittites, and the Amorites, the Canaanites, and the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites; as the LORD thy God hath commanded thee: Joshua 12:8 – In the mountains, and in the valleys, and in the plains, and in the springs, and in the wilderness, and in the south country; the Hittites, the Amorites, and the Canaanites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites: Joshua 3:10 – And Joshua said, Hereby ye shall know that the living God [is] among you, and [that] he will without fail drive out from before you the Canaanites, and the Hittites, and the Hivites, and the Perizzites, and the Girgashites, and the Amorites, and the Jebusites. Judges 19:11 – [And] when they [were] by Jebus, the day was far spent; and the servant said unto his master, Come, I pray thee, and let us turn in into this city of the Jebusites, and lodge in it. Judges 3:5 – And the children of Israel dwelt among the Canaanites, Hittites, and Amorites, and Perizzites, and Hivites, and Jebusites: 1 Kings 9:20 – [And] all the people [that were] left of the Amorites, Hittites, Perizzites, Hivites, and Jebusites, which [were] not of the children of Israel, 2 Chronicles 8:7 – [As for] all the people [that were] left of the Hittites, and the Amorites, and the Perizzites, and the Hivites, and the Jebusites, which [were] not of Israel, 1 Chronicles 11:4 – And David and all Israel went to Jerusalem, which [is] Jebus; where the Jebusites [were], the inhabitants of the land. Genesis 15:21 – And the Amorites, and the Canaanites, and the Girgashites, and the Jebusites. Joshua 15:63 – As for the Jebusites the inhabitants of Jerusalem, the children of Judah could not drive them out: but the Jebusites dwell with the children of Judah at Jerusalem unto this day. Judges 1:21 – And the children of Benjamin did not drive out the Jebusites that inhabited Jerusalem; but the Jebusites dwell with the children of Benjamin in Jerusalem unto this day.”When the LORD your God brings you into the land where you are entering to possess it, and clears away many nations before you, the Hittites and the Girgashites and the Amorites and the Canaanites and the Perizzites and the Hivites and the Jebusites, seven nations greater and stronger than you,” (Deuteronomy 7:1)The judgment of the nations of Canaan was a milestone in the fulfillment of God’s covenant to Abraham & Sarah, it is central to the establishment of the nation of Israel, the chosen people of God. The promise of a nation of descendants to the childless old man & woman, reflects the faith nature of God, who asks for trust in Himself and His character, before any proof is given. Though the obstacles are much bigger than us, and remaining permanently beyond what we can grasp for ourselves, God offers His Word as the only proof, and by trusting, miraculous results follow, and we change. Abraham believed God and righteousness was given him as a free gift. (Gen. 15:6In Abraham’s time, God spoke of the Amorites, one of the seven nations, who were even then in pursuit of evil, and He gave them 400 more years before His judgment would come.”Then in the fourth generation they will return here, for the iniquity of the Amorite is not yet complete.” (Gen 15:16)But over that time, their wickedness increased from generation to generation. Can you imagine the presence and power of Satan imbedded and contagiously spreading through the doorway nations of Canaan. Can you imagine darkness so expansive through a culture, that the people who carry God’s plan of redemption were at risk of being overwhelmed and destroyed. These Canaanite nations were offering up their live babies as burnt offerings to the demonic false gods they worshipped. After 400 years, the evil was complete; the dominance of darkness deep-rooted, wide-spread, and in control. God’s judgment was also full and complete. The Lord said of them:Even the land itself became polluted and I punished it for its iniquities–the land vomited up its inhabitants.” (Lev. 18:25)God rose up in defense of His plan to redeem mankind, and to rid the earth of Satan’s effort to prevent it. He took His land, which He created, back. He gave it to His redemptive people. But for His plan to work, Israel would have to co-labor with Him, and by faith, would have to fight for it, inch by bloody inch.The conquest of the Promised Land is a type or symbolic template of all the promises of God for believers in Messiah. Their promised land was physical; our promised land is spiritual. Their battle was against seven demon possessed nations that had to be conquered, little by little.”The LORD your God will clear away these nations before you little by little; you will not be able to put an end to them quickly, for the wild beasts would grow too numerous for you.” (Deuteronomy 7:22)”I will drive them out before you little by little, until you become fruitful and take possession of the land.” Our battle is against the demonic powers that stand in the way of our promises being fulfilled. Our promised land, is our own nature, much of it, still occupied territory, unsanctified by the transforming power of God’s Holy Spirit. Our promised land are the sheep of God yet to be brought into the fold. Our promised land is ultimately heaven. We place one foot in front of the other, trusting God for His mercy and strength to persevere, we ?suit up and show up, we will, like Joshua and Caleb, be among those who inherit promises, one by one, step by step, inch by bloody inch, and little by little. And there is no deeper joy, than inheriting the land God promised you, by faith.God is able and willing, to help us overcome those problems that are greater and stronger than we. (Deut. 7:1) Let’s trust Him walk forward, and little by little, together with God, we will overcome.

Astăzi 18 Ianuarie citim Exodul 1:1-2:2

Exodul este continuarea istorie din Geneza după 430 de ani.

Istoria a început cu un om, Avraam pe care Dumnezeu l-a făcut parte unui plan prin care i s-a spus că va fi un neam mare, care va stăpâni țara Canaan, și că pînă la urmă toate națiunile pământului vor fi parte a binecuvântării lui Dumnezeu.

Și acum iată că urmasii lui Avraam,Isaac și Iacov au ajuns să trăiască 430 de ani în Egipt unde s-au înmulțit așa de mult că „s-a umplut țara (Egiptului) de ei.

Cum ajuns ei în Egipt? Acesta a fost planul lui Dumnezeu pe care i l-a de descoperit lui Iacov.

„Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie noaptea și a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” Și Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. Eu Însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt și Eu Însumi te voi scoate iarăși de acolo, iar Iosif îţi va închide ochii.”

Geneza 46:2-4 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.46.2-4.VDC

Nu cred că Iacov ar fi rămas în Egipt cu toată oferta de bunăstare pentru că el știa că țara promisă era Canaan, chiar el însuși a cerut să fie îngropat în Canaan unde aveau un ogor cumpărat de Avraam.

Cred că nu este înțelept să ne aventurăm să găsim o explicație specifică pentru ceea ce ni s-a întâmplat în viață chiar dacă știm că este planul lui Dumnezeu de mântuire pentru noi.

Atât timp cât acceptăm umblarea noastră prin credință cu Isus noi nu avem răspuns precis la întrebarea de ce ni se întâmplă un anumit lucru.

Uneori poate vom înțelege dar indiferent pe unde trecem important este să știm că suntem în voia Lui și că la sfârșit vom primi ceea ce Isus ne-a promis.

Aparent ar fi fost mult mai simplu să se înmulțească poporul evreu în țara Canaan.

Poate asta era o cale „naturală” prin care se naște un popor, dar ca o mulțime de oameni ieșiți dintr-un om să fie numit poporul lui Dumnezeu trebuia să se vadă că tot acest proces este supranatural.

Ăsta se întâmplă în istorisirea ce urmează în cartea Exod.

Astăzi am citit că deși egiptenii nu au avut „nici un pic de milă în asuprirea evreilor aceștia se înmulțesc și cresc mai mult.

Egiptenii încearcă să le omoare băieții la naștere și se gasesc niște femei, moașele care s-au temut mai mult de Dumnezeu decât de Faraon.

Și apoi Dumnezeu a găsit o familie care au încercat să își salveze băiatul cum au știut ei mai bine dar acest băiat era omul care Dumnezeu îl va folosi patruzeci de ani să pună bazele întemeierii Israelului ca națiune.

Toate aceste lucruri nu sunt decât providența lui Dumnezeu nu meritele unor oameni.

Se spune la finalul capitolului doi că

„Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov.”

Din punct de vedere uman uneori ni se pare că Dumnezeu Și-a „adus aminte” de noi dar de fapt asta este percepția noastră pentru că Dumnezeu totdeauna veghează asupra noastră și ne iubește atât de mult încât lucrează totdeauna la sfințirea noastră. Dacă înțelegem asta atunci în viața vom lua decizii care să îl onoreze pe Dumnezeu chiar dacă vom suferi.

PS. Viața creștină este în totalitate supranaturală. Noi trăim o viață crestină cu adevărat pentru că Hristos este în noi și noi suntem în Hristos. Fără lucrarea lui Hristos în noi nu există identitate creștină.

Astăzi 19 Ianuarie citim Exodul 3:1-6:30

„Munca de lămurire” pe care o duce Dumnezeu cu Moise.

M-am gândit că totdeauna se află intr-o situație „delicată” atunci când vrea să determine pe cineva să facă un lucru în Numele Lui.

Din cauză că Dumnezeu respectă voința liberă a omului și nu poate în același timp să recurgă la manipulare sau alte „șmecherii” pentru a ne convinge, nu-I rămâne decât să ne dezvăluie treptat ca și lui Moise cine este El, ce autoritate și putere avem în spatele nostru cu care putem să convingem pe alți oameni să accepte voia lui Dumnezeu în viața lor.

Înainte ca Moise să accepte să meargă a reușit să îl facă pe Dumnezeu să se „enerveze”.

Moise a zis: „Ah, Doamne , trimite pe cine vei vrea să trimiţi!” Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

Exodul 4:13-14 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.4.13-14.VDC

Nu știu cât a durat „târguiala” asta a lui Moise cu Dumnezeu dar în cele patru capitole citite azi am identificat șapte obiecții pe care le ridică Moise înaintea lui Dumnezeu.

Totdeauna Dumnezeu îi răspunde la întrebările Lui.

Cred că și noi cei care ne credem „tari” în credință, sau cu o anumită experiență în credință și cu cunoaștere mai aprofundată a învățăturilor de credință ar fi decent să urmăm exemplul lui Dumnezeu de îngăduință și răbdare și de a depune efort pentru a ajuta pe alții fie pe cei care au început să umble pe calea lui Dumnezeu sau pe cei care afișează un ateism agresiv.

Dumnezeu se prezintă pe Sine însuși lui Moise într-un rug aprins care ardea fără să „ardă” și în final îi spune :

„Acum , vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Exodul 3:10 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.3.10.VDC

De aici începe „sesiunea de întrebări și răspunsuri”

1. Prima întrebare sau scuză a lui Moise vine din problema care si-o pune cu privire la capacitatea de a duce misiunea asta și faptul ca era un „nimenea”.

Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine, și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Exodul 3:11-12 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.3.11-12.VDC

2.A doua problemă pentru Moise era că nu știa cum să îl prezinte pe Dumnezeu evreilor. Erau o mulțime de dumnezei în Egipt și toți aveau un nume. Numele sub care se prezintă Dumnezeu lui Moise este extraordinar. Simplu :

Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voștri m-a trimis la voi’ și mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?” Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numește «Eu sunt» m-a trimis la voi.’”

Exodul 3:13-14 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.3.13-14.VDC

Dar apoi se prezintă ca un Dumnezeu care totuși avea legătură cu strămoșii lor Avraam Isaac și Iacov. „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov” …Acesta este Numele Meu pentru veșnicie.”

3.A treia problemă pe care o vede Moise este că ei vor zice „Nu ți s-a arătat Domnul!”

Mulți oameni au pretenția de a fi ascultați ca având un mesaj direct de la Dumnezeu și nu acceptă ca cineva să-și exprime vreo obiecție sau să ceară dovezi suplimentare.

Dumnezeu îi pune la dispoziție trei minuni cu care să-i convingă de veridicitatea mesajului său.

a) toiagul lui Moise de la oi se preface în șarpe și apoi din nou devine toiag. Mai târziu când pleacă Moise cu familia spre Egipt toiagul lui Moise este numit „toiagul lui Dumnezeu”

b) Mâna lui Moise se umple cu lepră când o bagă în sân și apoi se curăță de lepră când o duce în sân adoua oară.

c) va lua apă din râu când o va turna pe uscat se va preface în sânge.

4. A patra problemă este că va avea dificultăți să comunice verbal

„Ah Doamne eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară…căci vorba și limba îmi este încurcată. Complexul acesta de inferioritate poate a fost amplificat știind că egiptenii erau instruiți în arta oratoriei ceea ce el acum consideră că este o mare piedică să meargă la Faraon .

Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăţa ce vei avea de spus.”

Exodul 4:12 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.4.12.VDC

5. Aici pare că Moise este dezarmat total nu mai are ce să obiecteze dar totuși spune N-ai găsit altul de ce tocmai pe mine „ai pus ochii”? În același timp acesta pare a fi momentul în care Dumnezeu a ajuns la „capătul răbdării” cu Moise.

Moise a zis: „Ah, Doamne , trimite pe cine vei vrea să trimiţi!”

Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

Exodul 4:13-14 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.4.13-14.VDC

Deși e prima dată când se spune că Dumnezeu s-a mâniat pe Moise totuși nu l-a abandonat.

Cred că noi nu realizăm câtă răbdare are Dumnezeu cu noi după ce ani de zile ne înconjoară cu dragostea Lui așteptând pînă când răspundem afirmativ. Și atunci când răspundem la chemarea Lui începem să ne prezentăm cu lucruri care să aducă laude la adresa noastră. Tare mare nevoie avem de smerenie.

Și acum ziua cea mare Moise vede în sfârșit că Dumnezeu îl face credibil în fața „copiilor lui Israel”. Oamenii se aruncă „cu fața la pământ” înaintea lui Dumnezeu.

Și totuși problemele continuă.

6. „Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”

Exodul 5:22-23 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.5.22-23.VDC

Printre altele Dumnezeu le explică încă odată planul lui „copiilor lui Israel „:

Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru și veţi cunoaște că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii. Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel.

…………………..

Dar deznădejdea și robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.

Exodul 6:7, 9 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.6.7-9.VDC

7. A șaptea problemă este reluarea a ceea ce pare a fi o obsesie a lui Moise și anume faptul că nu are vorbirea ușoară (talent oratoric cred eu) . Și pentru a treia oară se spune în finalul capitolului 6 că atunci când Domnul i-a spus lui Moise „Spune lui Faraon…tot ce-ți spun” Moise are aceeași problemă „Iată că eu nu vorbesc ușor cum are să mă asculte faraon?”

Cred că și noi nu răspundem chemării lui Dumnezeu de a „spune” mesajul lui Dumnezeu altora fie cei din biserică sau celor din lume pentru că nu stăm de vorbă cu Dumnezeu pînă când ne va răspunde tuturor obiecțiilor noastre.

În final Dumnezeu vorbește cu cei doi și le dă porunci .

Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel și cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

Exodul 6:13 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.6.13.VDC

Din acest moment Moise își începe misiunea

pe care i-a dat-o Dumnezeu timp de patruzeci de ani.

Astăzi 20 Ianuarie citim Exodul 7:1-10:29

Dumnezeu „duce muncă de lămurire” cu faraon.

Încă odată pentru că Dumnezeu respectă voința liberă a omului dar în același timp poate folosi instrumente care să demonstreze suveranitatea Lui și omul să cedeze într-un final.

Faraon și egiptenii aveau dumnezeii lor și astfel prin ceea ce Dumnezeu urma să facă avea scopul de a demonstra puterea Lui .

„Eu voi împietri inima lui Faraon și Îmi voi înmulţi semnele și minunile în ţara Egiptului.

………………………

Egiptenii vor cunoaște că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”

Exodul 7:3, 5 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.7.3-5.VDC

Intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu avea scopul să vorbească și lumii întregi de atunci că evreii au un Dumnezeu care are autoritate mai mare decât faraon considerat dumnezeu, decât dumnezeii Egiptului, decât vrajitorii egipteni și că evreii sunt poporul lui Dumnezeu.

„Eu(Dumnezeu) voi împietri inima lui faraon.” Pentru a-și atinge obiectivele Dumnezeu trebuia să întâlnească o poziție vehementă din partea lui faraon.

Împietrirea inimii lui faraon era numai cu privire la acțiunea de a permite evreilor să plece din Egipt și astfel nu avea scopul de a-l lipsi pe faraon de șansa de a-L recunoaște pe Dumnezeu ca dumnezeul adevărat.

Vedem că o anumită putere au demonstrat și vrăjitorii din Egipt dar la final s-a dovedit inferioară.

„Toţi și-au aruncat toiegele și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

Exodul 7:12 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.7.12.VDC

Acum Dumnezeu aduce cele zece urgii asupra egiptenilor. Am pus pentru fiecare urgie sau plagă versetele cheie.

1. Prefacerea apei în sânge

„Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface în sânge .

……… vrăjitorii fac și aceeași minune

Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.

Exodul 7:17, 22 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.7.17-22.VDC

2. Broaștele

Și vrăjitorii au „scos broaște peste toată țara Egiptului dar aici faraon începe să negocieze cu Moise despre plecarea evreilor.

„Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis : „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu, și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.”

Exodul 8:8 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.8.8.VDC

3.Păduchii

Vrăjitorii: „Aici este degetul lui Dumnezeu”

„Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.

Exodul 8:18-19 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.8.18-19.VDC

4. Musca câinească

Pe teritoriul locuit de evrei nu mai au loc plăgile de acum înainte.

„Dar în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia. Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.»’”

Exodul 8:22-23 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.8.22-23.VDC

„Rugati-vă pentru mine.” zice faraon.

5. Ciuma vitelor

Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.»

……….

Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase, și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat pe popor să plece.

Exodul 9:4, 7 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.9.4-7.VDC

6. Vărsatul negru

Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toţi egiptenii.

Exodul 9:11 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.9.11.VDC

7. Piatra și focul

„Dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

Exodul 9:15-16 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.9.15-16.VDC

8. Lăcustele

Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon , căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui , ca să fac semnele Mele în mijlocul lor și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veţi cunoaște că Eu sunt Domnul.”

………

Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”

Exodul 10:1-2, 7 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.10.1-7.VDC

9. Întuneric de trei zile.

Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” „Da!” a răspuns Moise, „nu mă voi mai arăta înaintea ta.”

Exodul 10:27-29 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.10.27-29.VDC

Dumnezeu este suveran . El își poate aduce la îndeplinire planul Său întotdeauna indiferent de orice circumstanță.

Să ne închinăm cu adevărat înaintea Lui și să ne rugăm să ne ajute să înțelegem întotdeauna planul Lui ca să nu ne trezim că „luptăm” împotriva Lui Dumnezeu.

Astazi 21 Ianuarie citim Exodul 11:1-13:22

Urgia a zecea, ultima dar cea mai dramatică și unică.

În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, așa cum n-au fost și nu vor mai fi.

Exodul 11:6 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.11.6.VDC

Aceasta îi va determina pe egipteni să se închine pînă la pământ.

Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să știţi ce deosebire face Domnul între egipteni și Israel.

Exodul 11:7 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.11.7.VDC

Poporul lui Israel nu a scăpat de urgia a zecea pentru erau mai buni decât egiptenii ci pentru că Dumnezeu prin har le-a dat o șansă să nu fie nimiciți întâiul lor născut prin sângele mielui sau iedului care era prezent la intrarea în casele lor.

Nu există pentru noi nici un lucru pe care îl putem face ca să nu fim nimiciți de mânia lui Dumnezeu decât sângele Mielului care ridică păcatul lumii.

„În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului și voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu , Domnul.

Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului.”

Exodul 12:12-13 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.12.12-13.VDC

Sărbătoare paștelui o putem cel mai bine înțelege dacă ne uităm la răspunsul pe care Dumnezeu le spune sa-l dea copiilor care vor întreba „Ce înseamnă obiceiul acesta?”

Am văzut că cel mai greu este să răspunzi copiilor la întrebările lor despre credința noastră.

Poate uneori facem și noi lucruri ca și creștini fiind o rutină sau obicei și nu am căutat să știm „în cine ne-am încrezut”. Mă gândesc că asta ne va determina să ne cunoaștem mai bine crezul iar citirea Bibliei este de mare ajutor.

„Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul , după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. Și când vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’ să răspundeţi : ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a plecat și s-a închinat până la pământ.

Exodul 12:25-27 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.12.25-27.VDC

A fost o noapte agitată. Evreii sarbatoreau paștele și după ce au uns ușă de la intrare cu sângele mielului jertfit la miezul nopții în Egipt mureau toți întâii născuți.

Acum faraon și poporul egiptului îi roagă să plece că se temeau că pînă la urmă vor murii cu toții .

Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi.

Exodul 12:37-38 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.12.37-38.VDC

Fiindcă Dumnezeu a spus că întâi născuți din Israel erau ai Lui și trebuiau răscumpărați.

Înțelegem din nou semnificația acestui lucru din răspunsul pe care Dumnezeu le-a spus evreilor că trebuie să îl dea cînd vor întreba copiii lor ce înseamnă asta. Așa înțelegem și noi mai bine.

„Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.”

…………

Și când te va întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’ să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; și, fiindcă Faraon se încăpăţâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.

Exodul 13:2, 14-15 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.13.2-15.VDC

Evreii pleacă din Egipt, Dumnezeu alege drumul pe care vor merge.

Domnul mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea.

Exodul 13:21 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.13.21.VDC

Dumnezeu poate să folosească multe căi să ne arate drumul în călătoria noastră spirituală în pustia acestei lumi. Dar calea pe care Dumnezeu ne va călăuzi este prezența Duhului Sfânt în noi care ne va ajuta să luăm decizii bune.

Din nou cred că cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu Biblia este vitală pentru că Duhul Sfânt ne va lumina când citim Biblia și ne va aduce aminte ce am citit.

PS. Este un lucru nou pe care nu l-am observat pînă astăzi în Exodul.

„Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului.” Exodul 13:17b

Astăzi 22 Ianuarie citim Exodul 14:1-15:21.

Trecere Marii Roșii fenomen natural sau supranatural?

Sunt oameni care neagă autenticitatea minunilor descrise în Biblie iar alții încearcă să găsească explicații naturale.

Acest lucru se întâmplă și cu privire la minunea descrisă în Exodul 14.

Dacă acceptăm teoria conform căreia israelții au trecut într-un loc anume din delta Nilului unde are loc uneori un fenomen natural care face să se separe apele și astfel pe culoarul creat israelții puteau să treacă singurul lucru care ar fi nevoie să se „ocupe” Dumnezeu era că ei să plece din Egipt exact la momentul în care ar fi avut loc acest fenomen.

Aici avem raspunsul(în limba engleză) la aceasta .

https://answersingenesis.org/…/red-sea-parted-naturally/

Lucrurile așa cum sunt prezentate în Exodul 14 ne arată că Dumnezeu le-a spus dinainte ce se va întâmpla și că El va interveni în mod supranatural.

1. Dumnezeu le spune drumul pe care să meargă

2. Dumnezeu le spune ce se va întâmpla în fiecare moment al călătoriei lor.

Totul se desfășoară cu.o așa repeziciune încât ei nu aveau prea mult timp să gândească vreo cale de ieșire din pericolul de a fi omorâți de faraon și oastea lui care era cu mult mai mult superioară lor.

„Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor.”

Exodul 14:10 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.14.10.VDC

Deși au văzut atâtea intervenții supranaturale pînă acum s-au speriat tare au strigat către Dumnezeu dar în același timp au cârtit și au spus lui Moise

Nu-ţi spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?”

Exodul 14:12 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.14.12.VDC

Răspunsul lui Moise dezvăluie că ceea ce urma să se întâmple nu va fi decât intervenția supranaturală a Lui Dumnezeu și că vor scăpa în totalitate de egipteni.

Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniștiţi.” Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava Mea. Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.”

Exodul 14:13-18 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.14.13-18.VDC

„Și vor ști egiptenii că Eu sunt (Iehova) Domnul”

Dacă totul nu era decât un fenomen natural atunci egiptenii nu puteau recunoaște că Dumnezeu este atotputernic

Și în final și Israelții au putut să pornească la drum cu incredere in Dumnezeu și cu frică de El , si cu încrederea că Moise este omul folosit de Dumnezeu .

În urma acestui eveniment supranatural evreii au adus o cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu .

Uneori noi aducem laude lui Dumnezeu doar cu mintea noastră dar a exprima laude Lui Dumnezeu atunci când experimentăm minunile lui Dumnezeu în viața noastră este extraordinar.

Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul. El a aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui; Luptătorii lui aleși au fost înghiţiţi în Marea Roșie. I-au acoperit valurile Și s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră. Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trântești la pământ pe vrăjmașii Tăi; Îţi dezlănţui mânia Și ea-i mistuie ca pe o trestie. La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid Și s-au închegat valurile în mijlocul mării. Vrăjmașul zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Mă voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia și-i voi nimici cu mâna mea!’ Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta Și marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă Și făcător de minuni? Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă, Și i-a înghiţit pământul. Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit Și ai izbăvit pe poporul acesta, Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locașul sfinţeniei Tale. Popoarele vor afla lucrul acesta și se vor cutremura: Apucă groaza pe filisteni,

Exodul 15:3-14 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.15.3-14.VDC

Să ne gândim la ceea ce Dumnezeu face în viața noastră și să îl lăudăm în mod specific pentru asta .

Astăzi 23 Ianuarie citim Exodul 15:22-18:27

Exod 15:22-27

Înainte de ajunge la apă dulce (Elim ) trebuie să treci pe la apa amară (Mara)

Trei zile fără apă și apoi găsești apă amară după ce nu cu mult timp înainte ai lăudat pe Dumnezeu pentru minunea trecerii prin Marea Roșie.

Dumnezeu tocmai ne-a așcultat o rugăciune și a făcut o minune dar a doua zi ni se întâmplă să avem un accident de circulație, sau cineva ne vorbește de rău sau oamenii nu mai sunt prietenoși cu noi sau alte lucruri.

„Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci și acolo l-a pus la încercare.”

Noi creștinii avem în viața probleme la fel ca ceilalți oameni dar pentru noi orice necaz este un moment în care credința noastră este încercată.

Iacov ne spune de ce :

Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârșiţi, întregi și să nu duceţi lipsă de nimic.

Iacov 1:4 VDC

https://bible.com/bible/191/jas.1.4.VDC

Exodul 16:1-36

Asta s-a întâmplat și în pustia Sin unde Dumnezeu le da hrană în mod miraculos „pâine din ceruri” și carne.

„Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea.”

Exodul 16:4 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.16.4.VDC

Exodul 17:1-7

Stâncă din Horeb ” Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?” Asta a însemnat a-L ispiti pe Dumnezeu.

Exodul 17:8-16

Înfrângerea lui Amalec; prima mențiune despre Iosua.

Moise a zidit un altar și i-a pus numele „Domnul, steagul meu” .Iehova-Nissi

Exodul 17:15 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.17.15.VDC

Exodul 18:1-27

Noi creștinii ne punem încrederea în Dumnezeu în toate lucrurile dar asta nu înseamnă că de multe ori Dumnezeu nu va folosi și alți oameni să ne de-a un sfat bun, practic .

„Moise i-a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul” și Ietro socrul lui s-a închinat lui Dumnezeu dar apoi Ietro socrul său a fost destul de înțelept ca să-i dea un sfat bun lui Moise .

„Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon și împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum și cum îi izbăvise Domnul din ele.

…………………..

Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii, căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei.” Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot și o jertfă de mâncare. Aaron și toţi bătrânii lui Israel au venit și au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

Exodul 18:8, 11-12 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.18.8-12.VDC

Astăzi 24 Ianuarie citim Exodul 19:10-20:26

Exodul 19:1-25

Suntem în fața „muntelui”!

Dumnezeu vorbește despre trei lucruri:

1.Ce a făcut El pentru ei „v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine” din Egipt.

2. Condițiile care vor fi pentru ca ei să fie un popor al Lui „daca veți asculta de glasul Meu și veți păzi legămîntul Meu”

3. Ce vor fi ei :

„veți fi ai Mei dintre toate popoarele.”

„o împărăție de preoți și un neam sfânt”

(Exodul 19:4-6)

Răspunsul lor:

„Vom face tot ce a zis Domnul”

Asta a fost incheierea unui legămînt la muntele Sinai. Aici ei au promisiunea că vor fi preoți cu statut regal și sfinți adică separați pentru Dumnezeu lucru de care nu se bucurau celelalte popoare .

Acum ne amintim cum și noi creștinii avem această onoare unică de a fi o împărăție de preoți datorită legamantului nou încheiat în jertfa lui Hristos. Pentru noi sunt actuale aceste cuvinte mărețe :

„Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;”

1 Petru 2:9 VDC

Pînă atunci ei l-au cunoscut pe Dumnezeu ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov dar acum era Dumnezeul lor.

„Domnul Dumnezeul vostru care te-a scos din țara Egiptului”(Exodul 20:1)

Manifestarea prezenței lui Dumnezeu la muntele Sinai a fost de așa natură încât evreii să aibă frică de El și motivație să asculte de poruncile care îi vor fi date.

Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului . Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, și tot muntele se cutremura cu putere. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, și Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

Exodul 19:18-19 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.19.18-19.VDC

Acum noi să ne amintim că Isus prin sângele lui ne-a făcut cunoscut pe Dumnezeu și am ajuns în prezența Lui.

Prin credință putem percepe că acest lucru ar trebui să ne facă să umblăm cu frică „în timpul pribegiei” noastre pe acest pământ.

„Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi , care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârșiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel. Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,

Evrei 12:18, 22-25 VDC

https://bible.com/bible/191/heb.12.18-25.VDC

Exodul 20:1-23

Acum fiind Dumnezeul lor evreii trebuiau să asculte de El.

Cele zece porunci erau primele lucruri care exprimau în esență așteptările lui Dumnezeu din partea lor cu privire la relația cu El însuși și de aici în relația cu aproapele.

Ei erau la „grădiniță ” noi suntem în școala lui Hristos care este la nivelul când legea Lui cuprinde toate situațiile din viața noastră.

Acum noi aplicăm în viața noastră „Cea mai mare poruncă: Îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele”

Exodul 20:24-26

Au fost chemați să zidească un altar unde Dumnezeu le spune că „voi veni la tine și te voi binecuvânta.”

Le pune două condiții care apar că fiind aplicabile și nouă.

Când ne închinăm lui Dumnezeu unii oameni vin cu lucrurile făcute de ei și cu indecență.

Astazi tot mai mulți bărbați și femei vin la închinare îmbrăcați ca și cum ar fi dezbrăcați.

„Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.

Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.’”

Exodul 20:25-26 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.20.25-26.VDC

Astăzi 25 Ianuarie citim Exodul 21:1-24:18

Legi pentru o societate condusă direct de Dumnezeu-teocrație

Acum , dacă veţi asculta glasul Meu și dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;

Exodul 19:5 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.19.5.VDC

Dintre toate popoarele lumii Dumnezeu a ales începînd de la Avraam un popor care să fie o națiune care să înceapă procesul de împăcare a lumii întregi cu El. Acesta era un privilegiu unic în istoria omenirii dar și o responsabilitate pe măsură.

Prin ei toate popoarele lumii puteau să îl cunoască pe Dumnezeu.

Dumnezeu era conducătorul lor direct , Moise era reprezentantul Lui prin care ei cunoșteau voia lui Dumnezeu.

Astăzi nu putem construi o națiune creștină în sens teocratic ci poate in sens cultural atunci când creștinii sunt o majoritate și vor avea influență sperăm pozitivă prin viața lor și prin participarea lor la viața socială și politică.

Însăși Isus a arătat asta când evreii au venit la El cu o femeie prinsă în preacurvie care conform legii morale, cele zece porunci și a legii civile dată de Dumnezeu la Muntele Sinai trebuia ucisă cu pietre.

Să ne aducem aminte că însăși evreii mai târziu au cerut să nu mai fie guvernați direct de Dumnezeu ci să aibă un împărat ca celelalte popoare .

După ce Dumnezeu le’-a dat evreilor legea morală, cele zece porunci care erau un ghid pentru comportamentul indivizilor în societate acum în bucata din Exodul care o citim astăzi ei au primit de la Dumnezeu legea civilă adică legile după care să fie condusă o societate a cărei conducător esre Dumnezeu.

Este o lectură interesantă. Aici avem oportunitatea să descoperim care sunt principiile care stau în spatele acestor legi. Dumnezeu prin legea civilă a vrut în esență să arate că vrea ca cei „mici”, cei vulnerabili să fie protejați de abuzurile celor „mari” sau puternici, de abuzurile celor care au controlul asupra resurselor și deciziilor în societate.

Am selectat câteva exemple:

‘Să nu chinuiești pe străin și să nu-l asuprești, căci și voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani.”

Exodul 22:21, 23-24 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.22.21-24.VDC

Ceva de actualitate să nu „share fake news” să nu răspîndești știri false…trebuie să recunoaștem că toți se fac vinovați într-o anumită măsură de acest lucru.

„Să nu răspândești zvonuri neadevărate . Să nu te unești cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. Să nu te iei după mulţime ca să faci rău și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

Exodul 23:1-2 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.23.1-2.VDC

Legea „sindicatului” lui Dumnezeu ,timp de odihnă săptămânal

„Timp de șase zile să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a șaptea să te odihnești, pentru ca boul și măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul roabei tale și străinul să aibă răgaz și să răsufle.

Exodul 23:12 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.23.12.VDC

Pasajul de astăzi merită a fi citit cu atenție și cu creionul în mână.

 Astăzi 26 Ianuarie citim Exodul 25:1-27:21

Dumnezeu vrea să locuiască în mijlocul lor.

Nu numai că ei sunt un popor pe care Dumnezeu l-a ales că să fie al Lui ci El vrea să locuiască în mijlocul lor.

1.Vorbește copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

2.Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.

3.Să faceţi cortul și toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.

Exodul 25:2, 8-9 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.25.2-9.VDC

Pentu ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul lor ei trebuia să aducă lui Dumnezeu de bună voie lucruri care vor fi folosite la construcția locului.

Deși Dumnezeu a emis pretenția că întâii născuți sunt ai Lui și apoi a făcut o lege din zeciuiala pe care fiecare evreu era obligat să contribuie pentru întreținerea ritualului închinarii Dumnezeu a vrut de data asta ca oamenii să dea „cu tragere de inimă.”

În legamamtul cel nou în Hristos noi avem pe Dumnezeu care locuiește în noi. Oamenii în care locuiește Dumnezeu prin Hristos sunt poporul Lui care formează Biserica.

Pentru ca Sfânta Treime să locuiască în noi este o condiție importantă

ca prin credință sa ne aducem pe noi înșine ca dar de bunăvoie lui Dumnezeu.

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.

………………….

Dar Mângâietorul , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Ioan 14:23, 26 VDC

https://bible.com/bible/191/jhn.14.23-26.VDC

Evreii la chemarea lui Dumnezeu trebuia să construiască un spațiu special unde să locuiască El.

Chivotul cu capacul ispășirii era locul despre

care Dumnezeu spune:

„Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălţimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.”

„Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispășirii, și cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispășirii. Să pui capacul ispășirii pe chivot și în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da.

Exodul 25:20-22 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.25.20-22.VDC

Chivotul împreună cu capacul ispășirii pe care se aflau cei doi heruvimi este „LOCUL” unde era Dumnezeu în mijlocul lor și era punctul central și punctul de referință pentru amplasarea celorlalte obiecte de cult amplasate în Cort și Curtea cortului.

Pasajul biblic de astăzi a vrut să știm că Dumnezeu a vrut să aibă un „Locaș Sfânt” unde va locui în mijlocul lor și să ne familiarizâm cu acest lucru. Pe măsura ce vom citi Biblia vom descoperi lucruri care ne va ajuta să înțelegem rostul acestui proiect.

Totul trebuia făcut după proiectul pe care Dumnezeu urma sa-l descrie.

Chivotul și capacul ispășirii Exodul 25:10-22

Masa cu pâinile. Exodul 25:23-30

Sfeșnicul Exodul 25:31-40

Cortul Exodul 26:1-30

Cele două perdele Exodul 26:31-37

Altarul pentru arderile de tot Exod 27:1-8

Curtea cortului Exodul 27:9-19

Untdelemnul sfânt. Exodul 27:20-21

Imagini 3D ale Cortului intalnirii

https://sites.google.com/…/gra…/miskan-cortul-intalnirii

Astăzi 27 Ianuarie citim Exodul 28:1-30:38

Am ajuns la concluzia că pentru o citire mai interesantă și cu folos ar trebui să ne imaginăm că suntem evreii de atunci care am fost scoși din Egipt unde de mult timp am fost robi și știam ceva din istoria a ceea ce s-a transmis din generație în generație adică ceea ce noi am citit în Geneza.

Creștinii trebuie să depună un efort oarecare ca să înțeleagă și să fie familiari cu termenii din Biblie.

Personal am găsit foarte util să subliniez pasajele cheie. Astfel când voi mai avea ocazia să citesc voi „vedea” mai ușor ce? și de ce ?

În comentariul de astăzi am înregistrat pasajele cheie pentru fiecare diviziune a textului biblic.

Acum după toate întâmplările prin care am trecut suntem la muntele Sinai unde Moise ne spune următoarele:

Preoții și îmbrăcămintea lor Exodul 28:1-5

„Iar tu apropie‑i de tine pe fratele tău, Aaron, și pe fiii săi împreună cu el, din mijlocul fiilor lui Israel, ca să‑Mi fie preoți: pe Aaron și pe fiii lui – Nadab, Abihu, Eleazar și Itamar! Fratelui tău, Aaron, să‑i faci haine sfinte, spre slavă și cinste. Să vorbești cu toți cei pricepuți, pe care i‑am umplut cu duh de înțelepciune, să facă veșmintele lui Aaron ca să fie sfințit și să‑Mi fie preot.

Exodul 28:1-3 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.28.1-3.EDCR

Efodul și brâul Exodul 28:6-14

Efodul să‑l faci din aur, din material violet, purpuriu și stacojiu și din in subțire împletit; să fie lucrat cu măiestrie. Să iei apoi două pietre de onix și să gravezi pe ele numele fiilor lui Israel. Șase din numele lor să fie pe prima piatră și celelalte șase nume să fie pe a doua piatră, potrivit nașterii lor.

Exodul 28:6, 9-10 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.28.6-10.EDCR

Pieptarul Exodul 28:15-30

Și Aaron să poarte numele fiilor lui Israel pe inima lui, pe pieptarul judecății, când va intra în Locul Sfânt, ca să păstreze necurmat amintirea lor înaintea DOMNULUI . Să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim , care să fie pe inima lui Aaron când se va înfățișa el înaintea DOMNULUI . Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata fiilor lui Israel înaintea DOMNULUI .

Exodul 28:29-30 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.28.29-30.EDCR

Mantia violet Exodul 28:31-35

Aaron să o îmbrace când slujește; când va intra în Sfântul Lăcaș înaintea DOMNULUI și când va ieși din el, se va auzi sunetul ei, ca să nu moară.

Exodul 28:35 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.28.35.EDCR

Diadema de aur,tunica,turismul și brâul

Exodul 28:36-43

Să faci și o diademă din aur curat și să gravezi pe ea, cum ai grava pe un sigiliu: «Sfânt DOMNULUI ». Ea să fie pe fruntea lui Aaron, și Aaron va purta vina pentru fărădelegile săvârșite față de lucrurile sfinte aduse de fiii lui Israel, față de toate darurile lor sfinte. Aceasta să fie necurmat pe fruntea lui, pentru ca ei să fie primiți înaintea DOMNULUI .

Exodul 28:36, 38 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.28.36-38.EDCR

Consacrarea (Sfințirea) preoților Exodul 29:1-37

Să iei și pieptul berbecului de învestire adus pentru Aaron și să‑l legeni ca un dar legănat înaintea DOMNULUI : aceasta va fi partea ta. Să sfințești pieptul legănat și spata ridicată, care au fost legănate și ridicate din berbecul de învestire adus pentru Aaron și pentru fiii lui. Printr‑o rânduială veșnică, ele vor fi ale lui Aaron și ale fiilor lui din partea fiilor lui Israel, căci acesta este un dar, și va fi un dar din jertfele lor de pace, darul lor pentru DOMNUL .

Exodul 29:26-28 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.29.26-28.EDCR

Jertfa necurmată Exodul 29:38-46

Iată ce să jertfești pe altar: doi miei de un an, zilnic , necurmat. Este arderea‑de‑tot necurmată pentru urmașii voștri adusă la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea DOMNULUI . Acolo Mă voi întâlni cu voi, ca să vă vorbesc acolo.

Exodul 29:38, 42 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.29.38-42.EDCR

Altarul tămâierii Exodul 30:1:10

Să așezi altarul în fața catapetesmei care este înaintea Chivotului Mărturiei (în fața Capacului Ispășirii, care este deasupra Mărturiei) , acolo unde Mă voi întâlni cu tine. Aaron va arde pe el tămâie înmiresmată; în fiecare dimineață, când va pregăti candelele, să ardă tămâie și de asemenea în amurg, când va așeza candelele, să ardă tămâie. Tămâia să ardă necurmat înaintea DOMNULUI , din neam în neam. Să nu aduceți pe altar nici tămâie străină , nici ardere‑de‑tot, nici ofrandă și să nu turnați pe el nicio jertfă‑de‑băutură. Aaron să facă ispășire pe coarnele altarului o dată pe an; din sângele ispășitor al jertfei‑pentru‑păcat, să facă ispășire pentru el o dată pe an, din neam în neam. Acesta să fie un lucru preasfânt înaintea DOMNULUI .”

Exodul 30:6-10 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.30.6-10.EDCR

Numărătoarea poporului Exodul 30:11-16

„Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel și îi vei înscrie, fiecare din ei să dea DOMNULUI un dar pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie între ei nicio urgie cu prilejul acestei înscrieri.

Exodul 30:12 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.30.12.EDCR

Ligheanul de aramă Exodul 30:17-21

Aaron și fiii lui își vor spăla în apa din el mâinile și picioarele. Să se spele cu apă, ca să nu moară, când vor intra în Cortul Întâlnirii sau când se vor apropia de altar ca să facă slujba și ca să aducă DOMNULUI jertfe arse de foc.

Exodul 30:19-20 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.30.19-20.EDCR

Untdelemnul sfânt și tămâia Exodul 30:22-38

Să nu se ungă cu el trupul niciunui om și să nu faceți alt untdelemn ca el, după același amestec. Acesta este sfânt, și sfânt să fie pentru voi. Oricine va face un amestec ca acesta sau va unge cu el un străin va fi nimicit din poporul lui.»”

Exodul 30:32-33 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.30.32-33.EDCR

Astăzi 28 Ianuarie citim Exodul 31:1-33:23

Lui Dumnezeu îi place când ne rugăm pentru alții când mijlocim înaintea Lui când aproapele nostru cade în păcat.

Exemplu lui Moise mă face să mă gândesc mai serios la a aduce rugăciuni de mijlocire cu mai multă încredere.

Am văzut că Dumnezeu l-a ascultat pe Moise după ce s-a rugat pentru poporul care păcătuise și pe care Dumnezeu a vrut să-l „mistuie”.

Iată rugăciunea:

„Moise a mijlocit înaintea DOMNULUI , Dumnezeului său, și a zis:

1. „De ce să se aprindă mânia Ta, DOAMNE , împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare?

2. De ce să zică egiptenii: «Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i omoare prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului»? Pune capăt mâniei Tale aprinse și lasă‑Te de răul hotărât pentru poporul Tău!

3. Adu‑ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii Tăi, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți și le‑ai spus: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului, și toată țara aceasta pe care am spus că le‑o voi da urmașilor voștri le va fi moștenire în veac.»”

Exodul 32:11-13 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.32.11-13.EDCR

Moise vine în rugăciune cu trei argumente pentru care Dumnezeu ar trebui să nu-i omoare pe evrei.

Astăzi 29 Ianuarie citim Exodul 34:1-36:7

Citind astăzi pasajul în care se vorbește despre faptul că pielea feței lui Moise strălucea și astfel copiii lui Israel se temeau să se apropie de el, mi-am adus aminte cum „traduce” apostolul Pavel în Noul Legămînt acest „fenomen”.

Moise si-a acoperit fața cu o maramă. Iar apostolul Pavel spune că „marama este dată la o parte în Hristos. Noi prin Duhul Sfânt spune Pavel suntem schimbați după chipul lui Dumnezeu.

„În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

Căci Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbaţi în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

2 Corinteni 3:11, 17-18 VDC

https://bible.com/bible/191/2co.3.11-18.VDC

„Moise s-a coborât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu știa că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. Aaron și toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise și iată că pielea feţei lui strălucea și se temeau să se apropie de el. Moise i-a chemat; Aaron și toţi fruntașii adunării s-au întors la el, și el le-a vorbit. După aceea, toţi copiii lui Israel s-au apropiat, și el le-a dat toate poruncile, pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai. Când a încetat să le vorbească, și-a pus o maramă pe faţă. Când intra Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, își scotea marama până ce ieșea; iar când ieșea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise și vedeau că pielea feţei lui strălucea, și Moise își punea iarăși marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul.

Exodul 34:29-35 VDC

https://bible.com/bible/191/exo.34.29-35.VDC

Noi suntem chemați să privim la Dumnezeu în oglinda Cuvântului Lui prin care suntem supuși procesului de transformare după chipul lui Dumnezeu.

De aceea citim Biblia zilnic.

Astăzi 30 Ianuarie citim Exodul 36:8-38:31

Astăzi când „imaginea suprimă cuvântul” cred că ni se pare „incomod” să citim o narațiune despre cum a fost construit un lucru în secolul 14 î.Hr.

Totuși e un exercițiu interesant să petrecem 13-15 minute din timpul nostru să citim cele aproape trei capitole din Exodul care descriu cum a fost construit Cortul Întâlnirii cu obiectele de cult din el și Curtea Cortului.

Orice lucrare a lui Dumnezeu ar trebui făcută prin puterea Duhului Sfânt care ne va îndruma în toate aspectele. În slujirea lui Dumnezeu nu este loc pentru mândria de a face ceva prin forța proprie.

Să ne amintim că aceasta a fost valabil și pentru o construcție fizică care trebuia executată după proiectul lui Dumnezeu.

„DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: „Să știi că l‑am ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. L‑am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înțelepciune, cu pricepere și cu știință pentru tot felul de lucrări, ca să conceapă lucrări meșteșugite, să lucreze în aur, în argint și în aramă, să cioplească în pietre pentru a le țintui, să cioplească în lemn și să lucreze cu toată îndemânarea. Și iată că i l‑am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan. Am pus înțelepciune în inima tuturor celor iscusiți, ca să facă tot ce ți‑am poruncit:

Exodul 31:1-6 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.31.1-6.EDCR

Cuvântul cheie în textul de astăzi este „au făcut”.

Câteva lucruri care mi s-au demne de a fi remarcate?

1. Ce (lățime) lungime avea poarta de la curtea Cortului? (Exodul 38:18)

2. Cine a fost managerul directorul general pentru construirea cortului? (Exodul 38:21)

3.Cine a fost meșterul șef și ajutorul lui ? (Exodul 38:22-23)

4. Ce metale au folosite la construcția cortului? (Exodul 38:24-31)

(In Biblia mea am încercuit cuvântul respectiv)

5. La ce obiect din Cortul Întâlnirii a făcut ceva în formă de floare de migdal? (Exodul 37:19)

6. Cum erau poziționați heruvimii pe capacul ispășirii? (Exodul 37:9)

7. Din ce obiecte a fost făcut ligheanul de aramă și cine au donat acestea? (Exodul 38:8)

Cuvântul cheie în textul de astăzi este „au făcut”.

Pasajul de astăzi este de fapt un raport dare de seamă sau cum se spune în Biblie a fost „socoteala locașului Cortului întâlnirii”. Dumnezeu a vrut să ne dea un exemplu de „transparență” în gestionarea bunurilor publice de către cei puși să administreze acestea.

Raportul spune că „a fost făcut” fiecare obiect conform planului și avem și numărul exact al celor care au contribuit cu o jumătate de siclu de argint care a fost cerut de Dumnezeu în mod egal de la toți cei 603550 de oameni cu vârsta de peste douăzeci de ani.

Astăzi 31 Ianuarie citim Exodul 39:1-40:38

Cuvântul cheie „au făcut” în cele două capitole.

Inspecția finală!

Fiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări așa cum îi poruncise lui Moise DOMNUL . Moise s‑a uitat la toate lucrările, și iată că le făcuseră așa cum poruncise DOMNUL : întocmai le‑au făcut. Și Moise i‑a binecuvântat .

Exodul 39:42-43 EDCR

https://bible.com/bible/2311/exo.39.42-43.EDCR

Astazi 1 Ianuarie citim Geneza 1:1-2:4

Astazi 2 Ianuarie citim Genesa 2:5-5:1a

De multe ori deși suntem avertizați asupra răului din viața noastră ajungem pînă la urmă să cedăm în fața ispitei. (chiar dacă nu având urmari așa de cumplite ca in cazul lui Cain)

„Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpânești.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât .

Geneza 4:6-8 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.4.6-8.VDC

Astăzi, 3 Ianuarie citim Genesa 5:1b-6:9a.

Am citit pasajul în 5 minute, dar am avut nevoie de mai mult timp să recitesc anumite porțiuni ca să „văd” mai bine ce este acolo.

E un pasaj cu multe lucruri captivante.

Unul din ele este că Dumnezeu a decis că viața omului să fie mai scurtă pe pământ (120 de ani). Oamenii trăiau în vremea aceea 800-900 de ani.

„Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: de aceea zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Genesa 6:3

PS. Sursa foto „Biblia de studiu pentru o viață deplină” (The Full Life Study Bible)

Azi 4 Ianuarie citim Genesa 9:1b-10:1

Noe înainte de potop care „a făcut tot ce-i poruncise Dumnzeu.” cu privire la corabie și pregătirea pentru potop și Noe după potop „care a băut vin și s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său.”

Nu există nici o garanție că dacă astăzi ai făcut „totul” după cum vrea Dumnezeu mâine nu vei cădea în neascultare. De fapt asta se întâmplă zilnic chiar și în neascultările noastre mai puțin dramatice.

Dacă ne mărturisim păcatele avem siguranța iertării. Azi „du-te și să nu mai păcătuiești”.

„Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.”

Geneza 6:9 VDC

Astăzi 5 Ianuarie citim Genesa 10:2-11:10a

Omenirea s-a înmulțit din cei trei fii ai lui Noe și s-au răspîndit pe pământ, asta este explicația pentru noi creștinii.

Turnul Babel este momentul în care Dumnezeu în mila Lui intervine pentru a-i ajuta pe oameni să îl caute pe El. La Babel oamenii au vrut să-și „facă un nume”, să fie stăpânii destinului lor individual și colectiv. Au vrut să îl excludă pe Dumnezeu din ecuația vieții lor.

Când Dumnezeu a ales oameni care să fie folosiți în planul lui de mântuire le-a pus El nume. Avem exemple Avraam, Isac și în Noul Testament Ioan botezătorul și altele.

De atunci oamenii vor să-și facă un „nume” care să îi remarce cât trăiesc și după ce mor.

Dumnezeu celor ce cred în Hristos le-a dat numele de „copii ai lui Dumnezeu”.

Apoi când Hristos va veni a doua oară pe pământ și ne va lua la El ne va da un „nume nou”.

Și noi creștinii cădem în ispita aceasta de a ne face un „nume” printr-o încercare de a trăi independent față de Dumnezeu și prin puterile noastre și să obținem uneori chiar și atunci când slujim lui Dumnezeu un (re)nume.

Unii folosesc argumente chiar dinBiblie ca să facă asta.

Apoi când vedem că am eșuat, revenim la Dumnezeu doar ca să ne ajute în proiectul nostru de a ne face un nume. Astfel vrem ca Dumnezeu să devină un „partener” în proiectul nostru.

Dumnezeu i-a dat lui Hristos un nume mai presus de orice nume.

Astăzi 6 Ianuarie citim Genesa 11:10b-14:24

Începem să citim partea a doua a cărții Genesa .

Aici începe istoria poporului lui Israel dar și istoria planului de mântuire din păcat a omenirii prin Hristos. „Vei fi un neam mare și toate familiile pământului vor fi binecuvântate in tine” este promisiunea lui Dumnezeu pentru Avram.

Primele 11 capitole din Genesa avem o imagine a inceputulului istoriei omenirii.

Avraam este Tatăl evreilor și cum susțin musulmanii este și tatăl lor dar Avraam este tatăl tuturor credincioșilor adevărați, creștinii din orice națiune sau etnie care cred în Hristos ca să fie împăcați cu Dumnezeu.

Nu există altă cale decât asta nici chiar pentru evrei sau musulmani.

„Domnul zisese lui Avram: „Ieși din ţara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Genesa 12:1-3

PS. Aceste trei versete sunt cheia pentru înțelegerea o tot ceea ce vom citi în continuare în intreaga Biblie.

Aici este „”rețeta” pe care Dumnezeu a prezentat-o lui Avraam pentru „vindecarea” omenirii de boala pacatului care duce la o relație „sănătoasă” cu Dumnezeu.

Însuși Isus a spus aceste lucruri: „Iesi din”…si vino în” adică: dacă vrea cineva să aibă „binecuvîntare” să se lepede de tot ce are și să vină să mă urmeze pe Mine(Isus) în fiecare zi.

Te voi binecuvânta cu tot felul de binecuvântari în locurile cereștși vei fi o binecuvântare pentru alții când vei predica Evanghelia.

PS. Îndrăznesc să afirm că Genesa 12:1-3 este „Ioan 3:16” pentru Vechiul Testament sau varianta echivalentă a lui Ioan 3:16.

Geneza 12:1-3 VDC

Azi 7 Ianuarie citim Genesa 15:1-17:27

A doua parte despre istoria lui Avraam.

După fiecare „întâlnire” cu Dumnezeu care îi face cunoscut planul Lui cu privire la viitor Avraam pune întrebări, vrea detalii, vrea certitudini. Avraam nu este superficial în relația lui cu Dumnezeu.

„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și a zis: „Avrame, nu te teme ; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.”

Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”

Geneza 15:1-2 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.15.1-2.VDC

După ce Dumnezeu îi arată stelele pe cer și așa de mare va fi „sămânța ta”

„Avram a crezut pe Dumnezeu și Domnul i-a socotit lucrul acesta neprihanire”

Nu o viață perfectă va fi modul în care să ajungem înaintea lui Dumnezeu să fim acceptați ci faptul că noi nu îl părăsim pe Dumnezeu și ne incredem în El.

Același lucru se repetă în Genesa 15 7-8

Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur , din Haldeea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?”

Geneza 15:7-8 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.15.7-8.VDC

Acum Dumnezeu face un gest și mai „serios” ca să îl asigure pe Avraam de împlinirea promisiunii.

Face un legămînt, un contract care va fi semnat de Dumnezeu prin „niște flăcări care au trecut prin mijlocul dobitoacelor despicate”

Rugăciune:

Ajuta mă Doamne să am credință ca Avram , o credință care înțelege Cuvântul Tău și îl împlinește în faptă și cuvânt. Nu mă lasă să fiu superficial in credința mea și iartă-mă pentru momentele când am slăbit în credință.

Și imediat după aceste experiențe Avraam a slăbit în credință și sub influența soției sale Sarai are un copil conform probabil obiceiurilor din vremea aceea.

Îl are pe Ismael care înseamnă „Dumnezeu aude” pentru că Dumnezeu este plin de milă când oamenii strigă către El.

Agar o egipteancă care fuge de „oamenii lui Dumnezeu” declară „Tu esti Dumnezeul care mă vede”! după ce se arată Îngerul Domnului care vorbește cu ea.

Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede !” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna Celui Viu care mă vede ”; ea este între Cades și Bared.

Geneza 16:13-14 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.16.13-14.VDC

Azi 8 Ianuarie citim Genesa 18:1-20:18

În capitolul 17 Dumnezeu a schimbat numele lui Avram în Avraam, pentru că Dumnezeu a zis că el va fi „tatăl multor neamuri”.

Dar fiindcă Dumnezeu voia să își împlinească planul printr-o minune, și printr-o „familie tradițională” îi schimbă numele și lui Sarai în Sara pentru că ea va fi a spus Dumnezeu „mama unor neamuri întregi; chiar împărați vor ieși din ea”.

După toate astea Avraam spune :”Să trăiască Ismael înaintea Ta” El încă credea că Ismael va fi moștenitorul.

În istorisirea de astazi citim că încă odată Dumnezeu se ocupă de Avraam și Sara să-i „convingă” că ei doi vor aduce pe lume copilul care va fi cel prin care se va împlini făgăduința.

Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”

Geneza 18:13-14 VDC

Mă gândesc la faptul că Dumnezeu trebuie să aibă multa răbdare cu noi oamenii ca să ajungem să credem și să își împlinească planul lui de mântuire cu noi și prin noi și al altor oameni.

Astazi 9 Ianuarie am citit Geneza 21:1-23:20

Prima parte a istoriei lui Isaac.

În sfârșit Avraam și Sara văd ca fiind posibilă împlinirea promisiunile făcute mai înainte că „Voi face din tine un neam mare…”(Geneza 12:2) Dar totul trebuia să se întâmple la vremea hotărâtă de Dumnezeu.

„Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.”

Geneza 21:2 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.21.2.VDC

Noi trăim prin credință în Hristos și nu prin fapte. Este o binecuvântare asta dar în același timp se pare că a trăi prin credință viață devine mai „complicată”.

Trebuie totdeauna să aștepți ca lucrurile să se întâmple la „vremea hotărâtă”. Nu degeaba a spus Isus că „cine va răbda pînă la sfârșit va fi mântuit”.

Si apoi credința este supusă testării tot timpul în viața noastră poate nu așa extrem ca in cazul lui Avraam dar pe măsură ce trecem un test de un nivel mai jos urmează altul și altul tot mai puternic pe masura credinței în care am crescut în experiența noastră în relație cu Dumnezeu.

Uneori poate fi un test „simplu” al credinței când suntem puși în situația de a alege să spunem adevărul și să suportăm consecințele acțiunilor noastre sau să spunem o minciună care să ne scoată din încurcătură.

Oricum testul credinței lui Avram a fost pe măsură chemării lui, adică de a fi „tatăl tuturor credincioșilor”

„Așa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.”

Galateni 3:9 VDC

„După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.”(v1)

………………..

„Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

Geneza 22:1, 11-12, 18 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.22.1-18.VDC

Și în urma testului Avraam a devenit și proprietar pe o bucată mică de pământ din Canaan dar numai după moartea lui Sara și numai după sute ani sămânță lui Avraam ajunge să cucerească țara Canaan

„Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul și peștera din el și toţi copacii care se aflau în ogor și în toate hotarele lui de jur împrejur au fost întărite astfel ca moșie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het și a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.”

Geneza 23:17-18 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.23.17-18.VDC

„A fi mântuit prin credință și a trăi prin credință”

Putem înțelege profunzimea acestui concept atunci privim cu atenție la umblarea lui Avraam cu Dumnezeu.

Dimensiunea credinței nu se măsoară după cât de mult am reușit noi să-l „convingem” pe Dumnezeu să facă ce vrem noi ci după cât de mult „a reușit” Dumnezeu să ne „convingă” să facem ce vrea El.

Doamne mărește-ne credința!

Astăzi 10 Ianuarie citim Geneza 24:1-25:19a

Geneza 24, o căsătorie „aranjată” supranatural. Orice căsătorie în lumea asta este „aranjată supranatural” după ce a omul și nevasta lui s-au luat. De aceea a spus Isus „Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6b)

Și apoi „Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinereţea ta , căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!”

Maleahi 2:14 VDC

https://bible.com/bible/191/mal.2.14.VDC

Isaac a fost cel mai „cuminte” dintre patriarhi.

Dumnezeu i-a adus nevasta acasă și el a acceptat-o imediat. Isaac în contrast cu ceilalți patriarhi avut o singură nevastă.

„Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.”

Geneza 24:67 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.24.67.VDC

Spre deosebire de el, tatăl său Avraam a practicat poligamia.

Avraam a mai avut „pofte” și la bătrânețe deși cu ceva timp în urmă înainte ca să moară Sara se plângea că îi prea bătrân să mai aibă copii.

A mai avut șase copii cu Chetura.

Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah.

Geneza 25:1-2 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.25.1-2.VDC

Și pentru că atunci încă nu se descoperise „socialismul” copiii Cheturei au fost „discriminați” la împărțirea averii, și astfel au avut un destin diferit de fratele lor vitreg Isaac.

„Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale și, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Ţara Răsăritului.

Geneza 25:5-6 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.25.5-6.VDC

Unii comentatori explică acceptarea poligamiei de către oamenii credinței prin faptul că nu au avut o înțelegere clară a modului cum a fost proiectată căsătoria la Creație.

Isus este ultima autoritate în orice probleme de credință. El a spus clar că „la început n-a fost așa”, adică în Geneza. Oricine nu urmează tiparul de „la început” trăiește în neascultare și are o problemă le care trebuie să o rezolve cu ajutorul lui Dumnezeu.

Avem și astăzi un fel de „poligamie” divorțul și recăsătoria și uneori de mai multe ori în timp ce partenerii din trecut trăiesc încă. Ne gândim și la copiii lor.

Fiecare este chemat să lucreze cum are conștiința înaintea lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să întărească instituția familiei pentru generațiile care urmează. Ei nu trebuie să repete greșelile părinților lor.

Azi 11 Ianuarie citim Geneza 25:19b-28:22.

Viața îi complicată.

Rebeca rămâne însărcinată după ce Isaac se roagă pentru că era stearpă dar încă din timpul când a fost însărcinată a suferit ca mamă văzând că din pântecele ei cei doi se dușmănesc. Noi trebuie să acceptăm copiii așa cum Dumnezeu ni i-a lăsat.

„Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Și două noroade se vor despărţi la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic.”

Geneza 25:22-23 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.25.22-23.VDC

E greu pentru o mamă să vadă copiii ei în conflict . Acest lucru a marcat toată viața de familie a lui Isaac. Diviziunea dintre copii a produs și atașamentul inegal față de copii. Dar Esau și Iacov au ales drumuri diferite în viață. Esau nu a apreciat valoarea binecuvântării lui Dumnezeu.

Am fost mișcat emoțional de disperarea lui Esau când a înțeles că nu mai are nici o șansă să primească o altă binecuvântare.

„Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete , pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”

” Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns .

Geneza 27:34, 38 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.27.34-38.VDC

Mă gândesc cum noi uneori în sinea noastră sau prin comportamentul nostru arătăm dispreț față de valoare veșnică a binecuvântărilor pe care le avem în Hristos.

Credem că putem să trăim independent de Hristos și în același timp cândva să apelăm totuși la El pentru a primi binecuvântarea. Încerc să îmi imaginez dramatismul acelor momente când Isus le va spune unora duceți-vă că nu v-am cunoscut niciodată.

Doamne miluiește-ne azi!

Astăzi 12 Ianuarie citim Geneza 29:1-31:55

Iacov la socrul său Laban unde a stat 20 de ani și lucrat 7 ani pentru prima soție Lea și 7 ani pentru a doua soție Rahela și 6 ani pentru plată în natură.

Iacov un exemplu cum Dumnezeu l-a binecuvântat în ciuda nedreptăților făcute de Laban dar în schimbul onestității cu care Iacov a lucrat înaintea lui Dumnezeu și a lui Laban.

Iacov nu a recurs la înșelăciune sau furt în munca și relațiile de afaceri cu Laban.

Într-adevăr Iacov poate să se laude că a fost binecuvântat de Dumnezeu prin muncă onestă și afaceri curate.

Iacov a zis lui Laban

„Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ţi s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ţi-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat simbria. Dacă n-aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.”

Geneza 31:38-42 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.31.38-42.VDC

Dumnezeu ne răsplătește osteneala muncii noastre și cinstea în afacerile noastre chiar dacă vom suferi pentru moment pierderi sau nedreptăți sau vom fi defavorizați față de cei care prosperă pe căi necinstite.

Onestitatea noastră trebuie să se manifeste în toate aspectele, față de cel pentru care lucrăm sau care lucrează pentru noi, față de clienți și față de guvern.

Astăzi 13 Ianuarie citim Geneza 32:1-37:2a

Poate fi util în timp ce citim să avem cu noi această hartă.

Iacov a fost plin de frică la gândul că se va întâlni cu fratele său Esau care credea el că se va răzbuna. După ce a făcut tot ce a știut el mai bine că ar putea câștiga bunăvoința fratelui său Esau, Iacov înalță o rugăciune către Dumnezeu.

„Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă , Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii. Și Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’”

Geneza 32:9-12 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.32.9-12.VDC

Îndrăzneală pe care o avem să mergem la Dumnezeu și să-i cerem ceva ar fi atunci când noi suntem într-o călătorie spirituală pe care Dumnezeu ne-a chemat să mergem și ne-a dat și promisiunile Lui că este cu noi.

Orice rugăciune trebuie să se bazeze pe o înțelegere bună a promisiunilor Lui față de noi și voia lui Dumnezeu.

Astazi 14 Ianuarie citim Geneza 37:2b-39:23

Invidia între frați (de corp sau de credință).

Multe comportamente care distrug relațiile umane sau viața unui om au în spate invidia.

Iosif a fost vândut de frații săi din cauza invidiei.

Ceea ce avea în plus Iosif nu se datora nici unui merit personal decât că Dumnezeu a ales să-i descopere niște lucruri despre viitor.

Fraţii săi au început să-l invidieze, dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

Geneza 37:11 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.37.11.VDC

În cazul lui Iosif frații lui au împlinit chiar planul lui Dumnezeu prin care ei și alți oameni au fost ajutați în timp de foamete. Asta le spune chiar Iosif mai târziu cînd le acordă iertarea.

Dar uneori în bisericile noastre sau în creștinătate în general invidia poate fi la fel de nefastă. Îi invidiem pe oameni cărora Dumnezeu le-a dat daruri diferite de ale noastre și din sentimente de invidie putem recurge la tot felul de lucruri dăunătoare cauzei lui Hristos.

„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia .

Romani 12:3 VDC

https://bible.com/bible/191/rom.12.3.VDC

Cum poti să invidiezi pe un frate când știm că niciunul dintre noi nu avem merite pentru darul care il avem fiecare ci prin har primim fiecare ce vrea Dumnezeu.

Iosif în Egipt

Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.

Geneza 39:2-3 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.39.2-3.VDC

„…toate ii mergeau bine”. Poate la prima citire ne-ar putea trece prin gând că toate îi mergeau bine lui Iosif iinsemna că Iosif era toată ziua liber mergea la plajă, citea cărți, mergea în vacanță în locuri exotice.

Ăsta se întâmpla cu stăpânul lui.

„Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea.”

Geneza 39:6 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.39.6.VDC

Iosif era rob al lui Potifar dar mai mult decât asta el era robul lui Dumnezeu.

„Domnul a fost cu Iosif așa că toate îi mergeau bine. ” toate mergeau bine sub privirile și protecția lui Dumnezeu indiferent unde se afla. Dumnezeu a fost cu Iosif și când a suferit pentru refuzul de a păcatui cu nevasta stăpânului său și când a fost în închisoare pe nedrept.

„Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. Și mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el.

Geneza 39:21-22 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.39.21-22.VDC

Lui Iosif „toate îi mergeau bine” chiar dacă era sclav pentru că era devotat lui Dumnezeu și a refuzat să se compromită chiar cu riscul suferinței.

Avem și noi nevoie de această „forță de caracter” care pentru creștini vine numai din rămânerea noastră în Hristos. Isus a zis: ” despărțiți de Mine nu puteți face nimic”

Astăzi 15 Ianuarie citim Geneza 40:1-41:57

Iosif „visătorul” și Iosif „interpretul”

Visurile pe care Dumnezeu i le-a dat când era acasă în familia lui s-au împlinit acum când Iosif avea treizeci de ani și a ajuns al doilea om în ierarhia puterii în Egipt.

În istoria vieții lui Iosif „personajul principal” este Dumnezeu.

Iosif nu a ajuns unde era acum pentru că a avut „un vis” pe care l-a urmat cu perseverență în ciuda obstacolelor din calea lui.

Mai întâi visurile de acasă i-au adus numai necazuri culminând cu robia în Egipt. Pînă la urmă chiar dacă era al doilea om în Egipt tot rob era. Dacă nu s-ar sprijinit pe ajutorul lui Dumnezeu putea oricând să eșueze în „funcția lui guvernamentală” fie datorită incompetenței fie datorită corupției căreia putea să îi cadă pradă.

Iosif a fost un om care a lucrat din greu toată viața dar i-a fost „ușor” pentru că se incredea în Dumnezeu. Nu avem nici o rugăciune de a lui Iosif menționată în Biblie dar îmi închipui că o înălțat multe rugăciuni la Dumnezeu în viața lui.

Atunci Faraon îl cheamă la el din închisoare ca să îi interpreteze visurile, Iosif spune că nu el are puteri magice sau mai multă înțelepciune decât ceilalți înțelepți ai Egiptului.

Numele lui Dumnezeu este invocat de cinci ori în conversația lui Iosif cu Faraon.

Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu ! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.

Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

Geneza 41:15-16, 25, 28, 32 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.41.15-32.VDC

Ca să ajungă să interpreteze acceptabil pentru Faraon visele, Iosif a trebuit să fie „credincios” în lucrurile „mici”. El chiar fiind în temniță a trăit la fel de altruist ca și atunci când era rob in libertate. A trebuit să interpreteze visurile a doi pușcăriași căzuți în dizgrația sistemului înainte de a ajunge în fața lui Faraon.

Numele pe care le dă celor doi copii ai săi ne dezvăluie drama vieții lui Iosif.

Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”.

Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.

Geneza 41:51-52 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.41.51-52.VDC

Iosif nu și-a „urmat visul” cum ni se sugerează astăzi că pentru a ajunge undeva în viață trebuie să îți urmezi cu perseverență „visul” și vei reuși. Prea ușor suntem manipulați cu exemple de oameni care au ajuns să facă ceva

„remarcabil” omenește vorbind și că și noi sigur vom reuși dacă urmăm o anumită „rețetă” să ne îndeplinim visele.

Uneori costurile și compromisurile sunt prea mari față de bucuria visului împlinit.

În viața de creștin trebuie să vedem care este „visul” le care Dumnezeu ni-l dă. Astfel „drumul” ăsta revelat în viața noastră merită orice sacrificiu pentru că știm că vom avea în final bucuria de a ni se spune „bine rob bun și credincios”

Astăzi 16 Ianuarie citim Geneza 42:1-45:28

Întâlnirea lui Iosif cu frații după ce a fost vândut de ei.

Am rămas cu întrebarea următoare:

Cum aș putea recunoaște în mod specific providența lui Dumnezeu în viața mea?

Mi-au venit în minte mai multe lucruri spuse în Biblie și în Noul Testament. Însuși Isus a spus că nici un păr din cap nu ne cade fără ca Dumnezeu să știe.

Nu putem totdeauna să spunem în mod specific ca Iosif că uite tu sau voi mi-ați făcut rău dar asta s-a întâmplat pentru că Dumnezeu a avut plan bun.

Cred că totdeauna vom putea să vedem că Dumnezeu vrea să scoată ceva bun din modul negativ cum am fost tratați uneori.

Asta poate chiar prin faptul că în aceste circumstanțe vom dezvolta tot mai mult un caracter asemănător cu cel al lui Hristos.

Am constatat că folosind imaginația luminată de Duhul Sfânt putem scoate ceva bun din orice circumstanță ne-am afla.

Iosif a putut spune astfel după ce Dumnezeu i-a dat visuri când era copil acasă în familia lui.

„Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi și nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară și ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Așa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.

Geneza 45:4-8 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.45.4-8.VDC

Totul se întâmplase conform planului lui Dumnezeu.

Asta nu înseamnă că noi nu vom suferi și emoțional pe lângă alte lucruri rele chiar atunci când suntem în voia Lui. De aceea Dumnezeu are răsplătiri pentru credincioșii Lui.

Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon.

Geneza 45:1-2

Astazi 17 Ianuarie citim Geneza46:1-50:26 (am terminat de citit cartea Geneza)

Răspunsul lui Iosif la cererea de iertare a fraților lui este ceva neobișnuit pentru ceea ce am văzut pînă acum în Geneza. „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? i-a întrebat Iosif .

„Fraţii lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu faţa la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi , negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.”

Geneza 50:18-21 VDC

https://bible.com/bible/191/gen.50.18-21.VDC

Acest lucru pare inspirat mai degrabă din Noul Legământ când întotdeauna ni se cere să iertăm așa cum ne-a iertat și pe noi Dumnezeu în Hristos.

Și nu numai că să iertăm suntem chemați ci chiar să facem bine celor care ne-au făcut rău.

„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă , „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.”

Romani 12:17-20 VDC

https://bible.com/bible/191/rom.12.17-20.VDC

Am putea să spunem că lui Iosif i-a fost mai ușor să ierte tentativa de omor eșuată a fraților săi, deși un rău mare, totuși a fost providența lui Dumnezeu care „a schimbat răul în bine” ca să împlinească planul Său.

În același timp Iosif a fost în final într-o situație fericită când avea totul omenește vorbind putere, faimă, bogăție și control asupra destinului multor oameni.

Oare fiind în poziția asta noi înșine am fi rezistat ispitei de a ne răzbuna chiar dacă numai limitat printr-o formă prin care frații lui să simtă cel puțin o parte din umilința pe care el a experimentat-o din cauza lor?

Ce facem când cineva ne greșește voit sau involuntar și suferim în urma consecințelor acelui rău toată viața?

Iată un motiv de rugăciune fierbinte ca să primim prin Duhul Sfânt puterea de a ierta.

Norvegia tace și nu face nimic … nu-i nimic !
Zeci de mii de oameni din 4 continente vor ieși în stradă în principalele capitale din Europa, metropole din SUA, Canada și Australia !
Sâmbătă 16 aprilie 2016 – Protest Global Pro Bodnariu / Stop Barnevernet !

Reblogged on WordPress.com

Sursă: ATENȚIE – BILINGUAL – ANUNȚ OFICIAL / OFFICIAL ANNOUNCEMENT: WORLDWIDE PROTEST PRO BODNARIU – 16 APRILIE / APRIL 16th

Reportaj realizat de Irina Păcurariu după ce i-a vizitat în Norvegia pe Ruth şi Marius Bodnariu. Filmul a fost difuzat pe TVR1 pe data de 29 ianuarie.

Sursă: TVR1 Reportajul FULL ‘În numele copilului – totul despre povestea norvegiană a familiei Bodnariu’

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/12/22/video-eveniment-protest-la-ambasada-norvegiei-bucuresti-in-sprijinul-familiei-bodnariu/

https://drezina.wordpress.com/2015/03/04/sa-reintroducem-religia-in-biserica/

Istoria Bibliei romanesti

Vaisamar

Acum câteva zile am aflat că prelegerea pe care am ținut-o la Arad pe 11 ian., la Biserica Metanoia, este disponibilă pe internet. A doua parte a evenimentului a fost ocupată de dialogul pe care l-am avut cu pastor conf. Emil Bartoș, pe același subiect.

Dacă aveți de gând să urmăriți cele două materiale, înarmați-vă cu răbdare, fiindcă nu sunt cel mai fascinant orator pe care l-ați ascultat vreodată. Dacă nu comit o impietate împrumutând o expresie paulină, aș spune că sunt mai degrabă ἰδιώτης τῷ λόγῳ. Mă descurc mai bine în scris, fiindcă îmi pot alege cu mai multă atenție cuvintele de care am nevoie pentru a spune ceea ce am în minte. 🙂

Ideea de a comprima istoria Bibliei românești într-o singură prelegere este „misiune imposibilă”, deci nu pretind că am reușit să spun ceea ce ar trebui spus despre subiect. Prin forța împrejurărilor am lăsat pe dinafară…

Vezi articolul original 99 de cuvinte mai mult

Crestinii pot avea o perspectiva diferita asupra alegerilor gandindu-ne ca indiferent de cine este ales trebuie sa ne rugam pentru cei de la guvernare, indiferent daca traim in dictatura sau in democratie

Cu drezina

(Sursa) (Sursa)

Gata! Jocurile sunt făcute și putem să ne numărăm… concluziile. S-a dus încrâncenarea, s-a tras cortina. Urmează să ne privim unii pe alții și fiecare în oglindă. Știu, e nasol, după câte s-au strigat și aruncat, dar tot mai bine decât să privim în pământ până devenim amnezici.

Am înșirat mai jos câteva lucruri care mi-au atras atenția în acest interval al campaniei. N-am pretenții de analist obiectiv. Iar dac-am greșit, cu atât mai bine pentru mediul evanghelic.

Hiperspiritualizarea

Din punct de vedere creștin, există pentru aproape fiecare eveniment (cu excepția minunilor inexplicabile), măcar două interpretări posibile: una strict omenească și una supranaturală. Cea de a doua rămâne foarte frecvent un mister, arareori revelându-ni-se explicit și este mai degrabă presupusă prin efortul nostru de a corela ceea ce vedem cu ceea ce credem despre prezența lui Dumnezeu în lume.

Ieșirea atâtor români la vot e o minune…

Vezi articolul original 1.272 de cuvinte mai mult

Un raspuns la care trebuie sa meditam!!! Mai sunt trimteri si la alte articole scirse de Emil Bartos care ofera cateva ganduri despre problema disporei romane.

agnus dei - english + romanian blog

Cu multumiri fratelui Iosif Tatar pentru inregistrarea audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru transferul in format video.
emil-bartosCiteste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora –  Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
  2. Emil Bartos – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)
  3. Emil Bartos – Problemele Diasporei si Solutiile (14 Februarie, 2014)(39-83)

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie…

Vezi articolul original 675 de cuvinte mai mult