Am primit urmatoarea poezie de la o persoana din biserica.
Imi amintesc cum cu multi ani in urma cand divortul era foarte rar s-a intamplat ca un frate sa fie parasit de sotia sa la cateva luni dupa casatorie. Ceea ce am apreciat a fost atitudinea fratilor din biserica care dupa ce nu au reuist s-o readuca impreuna pe sotia dansului l-au tratat cu multa dragoste pe fratele care a ramas in adunare.
El dupa incredintarea din Biblie nu s-a mai casatorit,fiindca sotia lui era in viata, a continuat sa stea in adunare in partasie cu fratii,a dus o viata de curatie morala exemplara si transparenta.
Dupa peste 30 de ani sotia lui care nu a cerut niciodata divortul oficial ci numai a decis sa fie separati, s-a imbolnavit de cancer. Eu s-au impacat in ultimile luni inainte de a muri ea.
O persoana din biserica din Phoenix, prin urmatoarea poezie face apel la noi sa fie tratata cu intelegere pentru ca doreste sa se impace cu partenerul care l-a parasit: Va gasi oare sprijinul fratilor in aceasta stare de suferinta ?
Suntem o mînă doar- de oameni:
Ori divorţaţi, ori părăsiţi;
Dar, din păcate-n plus de-aceasta,
De cei mai mulţi, ni-s ocoliţi!E-adevărat că idealul
E să rămâi căsătorit;
Dar ce mai poate face omul
Cînd ştie că nu-i mai dorit?!E-adevărat : greşeli sunt multe
Şi la femei, şi la bărbaţi;
Dar ce mai pot să facă-aceia
Ce n-au vrut; dar, sunt divorţaţi?!Nu e-o dorinţă, ci e-o plagă
Să vezi c-ajungi un părăsit;
Şi mai ales cînd legămîntul
Să îl păstrezi te-ai străduit!Nu ne priviţi cu ochi de humă
Acei ce vi-s căsătoriţi!
Şi nici să nu ne luaţi în glumă,
Că-aşa mai tare ne răniţi!Dar nici nu treceţi cu vederea
Cînd lipsă suntem dintre voi;
Căci noi lipsim doar cînd durerea
Zdrobeşte sufletul din noi!Căci am căzut ca şi de pradă
La-aceste noi învăţături,
Făcînd divorţul opţiune:
Deşi-i opusul la Scripturi.Şi din păcate, chiar şi „clergii”
Dezleagă-acum căsătorii,
Justificînd orice divorţuri
Prin fel de fel de teorii.Că-i vorba de nepotrivire-
De gînduri sau de caracter,
Ori că e lipsă de iubire:
Distanţă-ntre Pămînt şi Cer,Pe toate folosesc de scuze,
Prin orice fel de acuzări,
Luînd versete din Scriptură
În dreptul lor ca apărări!Dar, numai Domnul vede totul
Cu ochii Lui ce-adînc pătrund;
Şi pe acei ce-adînc ei sufăr,
Şi-acei ce ură-n ei ascund!Aşa că , rugăciunea noastră-
Cei părăsiţi sau divorţaţi,
E ca să ne priviţi cu milă
Şi-n rugi, mereu să ne purtaţi.Căci plaga-aceasta-i dureroasă
Deşi-am luptat să-o evităm;
Dar de pe Calea Crucii însă
Nu vrem vreodată să cedăm.Oricît de greauă ne-ar fi Crucea
Prin grele răni ca să purtăm,
Noi vrem ca şi de-aici ‘nainte
Tot Calea Sfîntă să urmăm.Şi sprijiniţi-ne familia:
Copiii cît şi mama lor;
Ca Domnul Sfînt cu mila-I mare
Să vină-n grabă-n ajutor!Să frîngă orice-ncătuşare
Şi orice diabolic plan,
Ca să aducă ‘liberare
De orice jug al lui Satan.Să-aducă grabnic uşurare
De orice grele, vechi poveri;
Şi să aducă vindecare
La multe şi adănci dureri.
………………………………………..
De-aceea, vrem- iubirea voastră
Ca sincer să ne-o arătaţi;
Şi-n ciuda plăgii suferite,
Să şiţi: suntem ai voştrii fraţi!
14/15 Octombrie, 2011
Un suflet în suferinţă