Astazi 1 Ianuarie citim Geneza 1:1-2:4
Astazi 2 Ianuarie citim Genesa 2:5-5:1a
De multe ori deși suntem avertizați asupra răului din viața noastră ajungem pînă la urmă să cedăm în fața ispitei. (chiar dacă nu având urmari așa de cumplite ca in cazul lui Cain)
„Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpânești.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât .
Geneza 4:6-8 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.4.6-8.VDC
Astăzi, 3 Ianuarie citim Genesa 5:1b-6:9a.
Am citit pasajul în 5 minute, dar am avut nevoie de mai mult timp să recitesc anumite porțiuni ca să „văd” mai bine ce este acolo.
E un pasaj cu multe lucruri captivante.
Unul din ele este că Dumnezeu a decis că viața omului să fie mai scurtă pe pământ (120 de ani). Oamenii trăiau în vremea aceea 800-900 de ani.
„Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: de aceea zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Genesa 6:3
PS. Sursa foto „Biblia de studiu pentru o viață deplină” (The Full Life Study Bible)
Azi 4 Ianuarie citim Genesa 9:1b-10:1
Noe înainte de potop care „a făcut tot ce-i poruncise Dumnzeu.” cu privire la corabie și pregătirea pentru potop și Noe după potop „care a băut vin și s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său.”
Nu există nici o garanție că dacă astăzi ai făcut „totul” după cum vrea Dumnezeu mâine nu vei cădea în neascultare. De fapt asta se întâmplă zilnic chiar și în neascultările noastre mai puțin dramatice.
Dacă ne mărturisim păcatele avem siguranța iertării. Azi „du-te și să nu mai păcătuiești”.
„Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.”
Geneza 6:9 VDC
Astăzi 5 Ianuarie citim Genesa 10:2-11:10a
Omenirea s-a înmulțit din cei trei fii ai lui Noe și s-au răspîndit pe pământ, asta este explicația pentru noi creștinii.
Turnul Babel este momentul în care Dumnezeu în mila Lui intervine pentru a-i ajuta pe oameni să îl caute pe El. La Babel oamenii au vrut să-și „facă un nume”, să fie stăpânii destinului lor individual și colectiv. Au vrut să îl excludă pe Dumnezeu din ecuația vieții lor.
Când Dumnezeu a ales oameni care să fie folosiți în planul lui de mântuire le-a pus El nume. Avem exemple Avraam, Isac și în Noul Testament Ioan botezătorul și altele.
De atunci oamenii vor să-și facă un „nume” care să îi remarce cât trăiesc și după ce mor.
Dumnezeu celor ce cred în Hristos le-a dat numele de „copii ai lui Dumnezeu”.
Apoi când Hristos va veni a doua oară pe pământ și ne va lua la El ne va da un „nume nou”.
Și noi creștinii cădem în ispita aceasta de a ne face un „nume” printr-o încercare de a trăi independent față de Dumnezeu și prin puterile noastre și să obținem uneori chiar și atunci când slujim lui Dumnezeu un (re)nume.
Unii folosesc argumente chiar dinBiblie ca să facă asta.
Apoi când vedem că am eșuat, revenim la Dumnezeu doar ca să ne ajute în proiectul nostru de a ne face un nume. Astfel vrem ca Dumnezeu să devină un „partener” în proiectul nostru.
Dumnezeu i-a dat lui Hristos un nume mai presus de orice nume.
Astăzi 6 Ianuarie citim Genesa 11:10b-14:24
Începem să citim partea a doua a cărții Genesa .
Aici începe istoria poporului lui Israel dar și istoria planului de mântuire din păcat a omenirii prin Hristos. „Vei fi un neam mare și toate familiile pământului vor fi binecuvântate in tine” este promisiunea lui Dumnezeu pentru Avram.
Primele 11 capitole din Genesa avem o imagine a inceputulului istoriei omenirii.
Avraam este Tatăl evreilor și cum susțin musulmanii este și tatăl lor dar Avraam este tatăl tuturor credincioșilor adevărați, creștinii din orice națiune sau etnie care cred în Hristos ca să fie împăcați cu Dumnezeu.
Nu există altă cale decât asta nici chiar pentru evrei sau musulmani.
„Domnul zisese lui Avram: „Ieși din ţara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Genesa 12:1-3
PS. Aceste trei versete sunt cheia pentru înțelegerea o tot ceea ce vom citi în continuare în intreaga Biblie.
Aici este „”rețeta” pe care Dumnezeu a prezentat-o lui Avraam pentru „vindecarea” omenirii de boala pacatului care duce la o relație „sănătoasă” cu Dumnezeu.
Însuși Isus a spus aceste lucruri: „Iesi din”…si vino în” adică: dacă vrea cineva să aibă „binecuvîntare” să se lepede de tot ce are și să vină să mă urmeze pe Mine(Isus) în fiecare zi.
Te voi binecuvânta cu tot felul de binecuvântari în locurile cereștși vei fi o binecuvântare pentru alții când vei predica Evanghelia.
PS. Îndrăznesc să afirm că Genesa 12:1-3 este „Ioan 3:16” pentru Vechiul Testament sau varianta echivalentă a lui Ioan 3:16.
Geneza 12:1-3 VDC
Azi 7 Ianuarie citim Genesa 15:1-17:27
A doua parte despre istoria lui Avraam.
După fiecare „întâlnire” cu Dumnezeu care îi face cunoscut planul Lui cu privire la viitor Avraam pune întrebări, vrea detalii, vrea certitudini. Avraam nu este superficial în relația lui cu Dumnezeu.
„După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și a zis: „Avrame, nu te teme ; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.”
Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, și moștenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
Geneza 15:1-2 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.15.1-2.VDC
După ce Dumnezeu îi arată stelele pe cer și așa de mare va fi „sămânța ta”
„Avram a crezut pe Dumnezeu și Domnul i-a socotit lucrul acesta neprihanire”
Nu o viață perfectă va fi modul în care să ajungem înaintea lui Dumnezeu să fim acceptați ci faptul că noi nu îl părăsim pe Dumnezeu și ne incredem în El.
Același lucru se repetă în Genesa 15 7-8
Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur , din Haldeea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?”
Geneza 15:7-8 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.15.7-8.VDC
Acum Dumnezeu face un gest și mai „serios” ca să îl asigure pe Avraam de împlinirea promisiunii.
Face un legămînt, un contract care va fi semnat de Dumnezeu prin „niște flăcări care au trecut prin mijlocul dobitoacelor despicate”
Rugăciune:
Ajuta mă Doamne să am credință ca Avram , o credință care înțelege Cuvântul Tău și îl împlinește în faptă și cuvânt. Nu mă lasă să fiu superficial in credința mea și iartă-mă pentru momentele când am slăbit în credință.
Și imediat după aceste experiențe Avraam a slăbit în credință și sub influența soției sale Sarai are un copil conform probabil obiceiurilor din vremea aceea.
Îl are pe Ismael care înseamnă „Dumnezeu aude” pentru că Dumnezeu este plin de milă când oamenii strigă către El.
Agar o egipteancă care fuge de „oamenii lui Dumnezeu” declară „Tu esti Dumnezeul care mă vede”! după ce se arată Îngerul Domnului care vorbește cu ea.
Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede !” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna Celui Viu care mă vede ”; ea este între Cades și Bared.
Geneza 16:13-14 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.16.13-14.VDC
Azi 8 Ianuarie citim Genesa 18:1-20:18
În capitolul 17 Dumnezeu a schimbat numele lui Avram în Avraam, pentru că Dumnezeu a zis că el va fi „tatăl multor neamuri”.
Dar fiindcă Dumnezeu voia să își împlinească planul printr-o minune, și printr-o „familie tradițională” îi schimbă numele și lui Sarai în Sara pentru că ea va fi a spus Dumnezeu „mama unor neamuri întregi; chiar împărați vor ieși din ea”.
După toate astea Avraam spune :”Să trăiască Ismael înaintea Ta” El încă credea că Ismael va fi moștenitorul.
În istorisirea de astazi citim că încă odată Dumnezeu se ocupă de Avraam și Sara să-i „convingă” că ei doi vor aduce pe lume copilul care va fi cel prin care se va împlini făgăduința.
Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”
Geneza 18:13-14 VDC
Mă gândesc la faptul că Dumnezeu trebuie să aibă multa răbdare cu noi oamenii ca să ajungem să credem și să își împlinească planul lui de mântuire cu noi și prin noi și al altor oameni.
Astazi 9 Ianuarie am citit Geneza 21:1-23:20
Prima parte a istoriei lui Isaac.
În sfârșit Avraam și Sara văd ca fiind posibilă împlinirea promisiunile făcute mai înainte că „Voi face din tine un neam mare…”(Geneza 12:2) Dar totul trebuia să se întâmple la vremea hotărâtă de Dumnezeu.
„Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.”
Geneza 21:2 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.21.2.VDC
Noi trăim prin credință în Hristos și nu prin fapte. Este o binecuvântare asta dar în același timp se pare că a trăi prin credință viață devine mai „complicată”.
Trebuie totdeauna să aștepți ca lucrurile să se întâmple la „vremea hotărâtă”. Nu degeaba a spus Isus că „cine va răbda pînă la sfârșit va fi mântuit”.
Si apoi credința este supusă testării tot timpul în viața noastră poate nu așa extrem ca in cazul lui Avraam dar pe măsură ce trecem un test de un nivel mai jos urmează altul și altul tot mai puternic pe masura credinței în care am crescut în experiența noastră în relație cu Dumnezeu.
Uneori poate fi un test „simplu” al credinței când suntem puși în situația de a alege să spunem adevărul și să suportăm consecințele acțiunilor noastre sau să spunem o minciună care să ne scoată din încurcătură.
Oricum testul credinței lui Avram a fost pe măsură chemării lui, adică de a fi „tatăl tuturor credincioșilor”
„Așa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.”
Galateni 3:9 VDC
„După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.”(v1)
………………..
„Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”
Geneza 22:1, 11-12, 18 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.22.1-18.VDC
Și în urma testului Avraam a devenit și proprietar pe o bucată mică de pământ din Canaan dar numai după moartea lui Sara și numai după sute ani sămânță lui Avraam ajunge să cucerească țara Canaan
„Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul și peștera din el și toţi copacii care se aflau în ogor și în toate hotarele lui de jur împrejur au fost întărite astfel ca moșie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het și a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.”
Geneza 23:17-18 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.23.17-18.VDC
„A fi mântuit prin credință și a trăi prin credință”
Putem înțelege profunzimea acestui concept atunci privim cu atenție la umblarea lui Avraam cu Dumnezeu.
Dimensiunea credinței nu se măsoară după cât de mult am reușit noi să-l „convingem” pe Dumnezeu să facă ce vrem noi ci după cât de mult „a reușit” Dumnezeu să ne „convingă” să facem ce vrea El.
Doamne mărește-ne credința!
Astăzi 10 Ianuarie citim Geneza 24:1-25:19a
Geneza 24, o căsătorie „aranjată” supranatural. Orice căsătorie în lumea asta este „aranjată supranatural” după ce a omul și nevasta lui s-au luat. De aceea a spus Isus „Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6b)
Și apoi „Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinereţea ta , căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!”
Maleahi 2:14 VDC
https://bible.com/bible/191/mal.2.14.VDC
Isaac a fost cel mai „cuminte” dintre patriarhi.
Dumnezeu i-a adus nevasta acasă și el a acceptat-o imediat. Isaac în contrast cu ceilalți patriarhi avut o singură nevastă.
„Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.”
Geneza 24:67 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.24.67.VDC
Spre deosebire de el, tatăl său Avraam a practicat poligamia.
Avraam a mai avut „pofte” și la bătrânețe deși cu ceva timp în urmă înainte ca să moară Sara se plângea că îi prea bătrân să mai aibă copii.
A mai avut șase copii cu Chetura.
Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah.
Geneza 25:1-2 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.25.1-2.VDC
Și pentru că atunci încă nu se descoperise „socialismul” copiii Cheturei au fost „discriminați” la împărțirea averii, și astfel au avut un destin diferit de fratele lor vitreg Isaac.
„Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale și, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Ţara Răsăritului.
Geneza 25:5-6 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.25.5-6.VDC
Unii comentatori explică acceptarea poligamiei de către oamenii credinței prin faptul că nu au avut o înțelegere clară a modului cum a fost proiectată căsătoria la Creație.
Isus este ultima autoritate în orice probleme de credință. El a spus clar că „la început n-a fost așa”, adică în Geneza. Oricine nu urmează tiparul de „la început” trăiește în neascultare și are o problemă le care trebuie să o rezolve cu ajutorul lui Dumnezeu.
Avem și astăzi un fel de „poligamie” divorțul și recăsătoria și uneori de mai multe ori în timp ce partenerii din trecut trăiesc încă. Ne gândim și la copiii lor.
Fiecare este chemat să lucreze cum are conștiința înaintea lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să întărească instituția familiei pentru generațiile care urmează. Ei nu trebuie să repete greșelile părinților lor.
Azi 11 Ianuarie citim Geneza 25:19b-28:22.
Viața îi complicată.
Rebeca rămâne însărcinată după ce Isaac se roagă pentru că era stearpă dar încă din timpul când a fost însărcinată a suferit ca mamă văzând că din pântecele ei cei doi se dușmănesc. Noi trebuie să acceptăm copiii așa cum Dumnezeu ni i-a lăsat.
„Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Și două noroade se vor despărţi la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic.”
Geneza 25:22-23 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.25.22-23.VDC
E greu pentru o mamă să vadă copiii ei în conflict . Acest lucru a marcat toată viața de familie a lui Isaac. Diviziunea dintre copii a produs și atașamentul inegal față de copii. Dar Esau și Iacov au ales drumuri diferite în viață. Esau nu a apreciat valoarea binecuvântării lui Dumnezeu.
Am fost mișcat emoțional de disperarea lui Esau când a înțeles că nu mai are nici o șansă să primească o altă binecuvântare.
„Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete , pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”
” Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și Esau a ridicat glasul și a plâns .
Geneza 27:34, 38 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.27.34-38.VDC
Mă gândesc cum noi uneori în sinea noastră sau prin comportamentul nostru arătăm dispreț față de valoare veșnică a binecuvântărilor pe care le avem în Hristos.
Credem că putem să trăim independent de Hristos și în același timp cândva să apelăm totuși la El pentru a primi binecuvântarea. Încerc să îmi imaginez dramatismul acelor momente când Isus le va spune unora duceți-vă că nu v-am cunoscut niciodată.
Doamne miluiește-ne azi!
Astăzi 12 Ianuarie citim Geneza 29:1-31:55
Iacov la socrul său Laban unde a stat 20 de ani și lucrat 7 ani pentru prima soție Lea și 7 ani pentru a doua soție Rahela și 6 ani pentru plată în natură.
Iacov un exemplu cum Dumnezeu l-a binecuvântat în ciuda nedreptăților făcute de Laban dar în schimbul onestității cu care Iacov a lucrat înaintea lui Dumnezeu și a lui Laban.
Iacov nu a recurs la înșelăciune sau furt în munca și relațiile de afaceri cu Laban.
Într-adevăr Iacov poate să se laude că a fost binecuvântat de Dumnezeu prin muncă onestă și afaceri curate.
Iacov a zis lui Laban
„Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ţi s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ţi-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat simbria. Dacă n-aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.”
Geneza 31:38-42 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.31.38-42.VDC
Dumnezeu ne răsplătește osteneala muncii noastre și cinstea în afacerile noastre chiar dacă vom suferi pentru moment pierderi sau nedreptăți sau vom fi defavorizați față de cei care prosperă pe căi necinstite.
Onestitatea noastră trebuie să se manifeste în toate aspectele, față de cel pentru care lucrăm sau care lucrează pentru noi, față de clienți și față de guvern.
Astăzi 13 Ianuarie citim Geneza 32:1-37:2a
Poate fi util în timp ce citim să avem cu noi această hartă.
Iacov a fost plin de frică la gândul că se va întâlni cu fratele său Esau care credea el că se va răzbuna. După ce a făcut tot ce a știut el mai bine că ar putea câștiga bunăvoința fratelui său Esau, Iacov înalță o rugăciune către Dumnezeu.
„Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă , Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii. Și Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’”
Geneza 32:9-12 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.32.9-12.VDC
Îndrăzneală pe care o avem să mergem la Dumnezeu și să-i cerem ceva ar fi atunci când noi suntem într-o călătorie spirituală pe care Dumnezeu ne-a chemat să mergem și ne-a dat și promisiunile Lui că este cu noi.
Orice rugăciune trebuie să se bazeze pe o înțelegere bună a promisiunilor Lui față de noi și voia lui Dumnezeu.
Astazi 14 Ianuarie citim Geneza 37:2b-39:23
Invidia între frați (de corp sau de credință).
Multe comportamente care distrug relațiile umane sau viața unui om au în spate invidia.
Iosif a fost vândut de frații săi din cauza invidiei.
Ceea ce avea în plus Iosif nu se datora nici unui merit personal decât că Dumnezeu a ales să-i descopere niște lucruri despre viitor.
Fraţii săi au început să-l invidieze, dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
Geneza 37:11 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.37.11.VDC
În cazul lui Iosif frații lui au împlinit chiar planul lui Dumnezeu prin care ei și alți oameni au fost ajutați în timp de foamete. Asta le spune chiar Iosif mai târziu cînd le acordă iertarea.
Dar uneori în bisericile noastre sau în creștinătate în general invidia poate fi la fel de nefastă. Îi invidiem pe oameni cărora Dumnezeu le-a dat daruri diferite de ale noastre și din sentimente de invidie putem recurge la tot felul de lucruri dăunătoare cauzei lui Hristos.
„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia .
Romani 12:3 VDC
https://bible.com/bible/191/rom.12.3.VDC
Cum poti să invidiezi pe un frate când știm că niciunul dintre noi nu avem merite pentru darul care il avem fiecare ci prin har primim fiecare ce vrea Dumnezeu.
Iosif în Egipt
Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
Geneza 39:2-3 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.39.2-3.VDC
„…toate ii mergeau bine”. Poate la prima citire ne-ar putea trece prin gând că toate îi mergeau bine lui Iosif iinsemna că Iosif era toată ziua liber mergea la plajă, citea cărți, mergea în vacanță în locuri exotice.
Ăsta se întâmpla cu stăpânul lui.
„Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea.”
Geneza 39:6 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.39.6.VDC
Iosif era rob al lui Potifar dar mai mult decât asta el era robul lui Dumnezeu.
„Domnul a fost cu Iosif așa că toate îi mergeau bine. ” toate mergeau bine sub privirile și protecția lui Dumnezeu indiferent unde se afla. Dumnezeu a fost cu Iosif și când a suferit pentru refuzul de a păcatui cu nevasta stăpânului său și când a fost în închisoare pe nedrept.
„Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. Și mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el.
Geneza 39:21-22 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.39.21-22.VDC
Lui Iosif „toate îi mergeau bine” chiar dacă era sclav pentru că era devotat lui Dumnezeu și a refuzat să se compromită chiar cu riscul suferinței.
Avem și noi nevoie de această „forță de caracter” care pentru creștini vine numai din rămânerea noastră în Hristos. Isus a zis: ” despărțiți de Mine nu puteți face nimic”
Astăzi 15 Ianuarie citim Geneza 40:1-41:57
Iosif „visătorul” și Iosif „interpretul”
Visurile pe care Dumnezeu i le-a dat când era acasă în familia lui s-au împlinit acum când Iosif avea treizeci de ani și a ajuns al doilea om în ierarhia puterii în Egipt.
În istoria vieții lui Iosif „personajul principal” este Dumnezeu.
Iosif nu a ajuns unde era acum pentru că a avut „un vis” pe care l-a urmat cu perseverență în ciuda obstacolelor din calea lui.
Mai întâi visurile de acasă i-au adus numai necazuri culminând cu robia în Egipt. Pînă la urmă chiar dacă era al doilea om în Egipt tot rob era. Dacă nu s-ar sprijinit pe ajutorul lui Dumnezeu putea oricând să eșueze în „funcția lui guvernamentală” fie datorită incompetenței fie datorită corupției căreia putea să îi cadă pradă.
Iosif a fost un om care a lucrat din greu toată viața dar i-a fost „ușor” pentru că se incredea în Dumnezeu. Nu avem nici o rugăciune de a lui Iosif menționată în Biblie dar îmi închipui că o înălțat multe rugăciuni la Dumnezeu în viața lui.
Atunci Faraon îl cheamă la el din închisoare ca să îi interpreteze visurile, Iosif spune că nu el are puteri magice sau mai multă înțelepciune decât ceilalți înțelepți ai Egiptului.
Numele lui Dumnezeu este invocat de cinci ori în conversația lui Iosif cu Faraon.
Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu ! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”
Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.
Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
Geneza 41:15-16, 25, 28, 32 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.41.15-32.VDC
Ca să ajungă să interpreteze acceptabil pentru Faraon visele, Iosif a trebuit să fie „credincios” în lucrurile „mici”. El chiar fiind în temniță a trăit la fel de altruist ca și atunci când era rob in libertate. A trebuit să interpreteze visurile a doi pușcăriași căzuți în dizgrația sistemului înainte de a ajunge în fața lui Faraon.
Numele pe care le dă celor doi copii ai săi ne dezvăluie drama vieții lui Iosif.
Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”.
Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.
Geneza 41:51-52 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.41.51-52.VDC
Iosif nu și-a „urmat visul” cum ni se sugerează astăzi că pentru a ajunge undeva în viață trebuie să îți urmezi cu perseverență „visul” și vei reuși. Prea ușor suntem manipulați cu exemple de oameni care au ajuns să facă ceva
„remarcabil” omenește vorbind și că și noi sigur vom reuși dacă urmăm o anumită „rețetă” să ne îndeplinim visele.
Uneori costurile și compromisurile sunt prea mari față de bucuria visului împlinit.
În viața de creștin trebuie să vedem care este „visul” le care Dumnezeu ni-l dă. Astfel „drumul” ăsta revelat în viața noastră merită orice sacrificiu pentru că știm că vom avea în final bucuria de a ni se spune „bine rob bun și credincios”
Astăzi 16 Ianuarie citim Geneza 42:1-45:28
Întâlnirea lui Iosif cu frații după ce a fost vândut de ei.
Am rămas cu întrebarea următoare:
Cum aș putea recunoaște în mod specific providența lui Dumnezeu în viața mea?
Mi-au venit în minte mai multe lucruri spuse în Biblie și în Noul Testament. Însuși Isus a spus că nici un păr din cap nu ne cade fără ca Dumnezeu să știe.
Nu putem totdeauna să spunem în mod specific ca Iosif că uite tu sau voi mi-ați făcut rău dar asta s-a întâmplat pentru că Dumnezeu a avut plan bun.
Cred că totdeauna vom putea să vedem că Dumnezeu vrea să scoată ceva bun din modul negativ cum am fost tratați uneori.
Asta poate chiar prin faptul că în aceste circumstanțe vom dezvolta tot mai mult un caracter asemănător cu cel al lui Hristos.
Am constatat că folosind imaginația luminată de Duhul Sfânt putem scoate ceva bun din orice circumstanță ne-am afla.
Iosif a putut spune astfel după ce Dumnezeu i-a dat visuri când era copil acasă în familia lui.
„Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi și nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară și ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Așa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
Geneza 45:4-8 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.45.4-8.VDC
Totul se întâmplase conform planului lui Dumnezeu.
Asta nu înseamnă că noi nu vom suferi și emoțional pe lângă alte lucruri rele chiar atunci când suntem în voia Lui. De aceea Dumnezeu are răsplătiri pentru credincioșii Lui.
Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon.
Geneza 45:1-2
Astazi 17 Ianuarie citim Geneza46:1-50:26 (am terminat de citit cartea Geneza)
Răspunsul lui Iosif la cererea de iertare a fraților lui este ceva neobișnuit pentru ceea ce am văzut pînă acum în Geneza. „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? i-a întrebat Iosif .
„Fraţii lui au venit și s-au aruncat ei înșiși cu faţa la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi , negreșit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.”
Geneza 50:18-21 VDC
https://bible.com/bible/191/gen.50.18-21.VDC
Acest lucru pare inspirat mai degrabă din Noul Legământ când întotdeauna ni se cere să iertăm așa cum ne-a iertat și pe noi Dumnezeu în Hristos.
Și nu numai că să iertăm suntem chemați ci chiar să facem bine celor care ne-au făcut rău.
„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă , „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.”
Romani 12:17-20 VDC
https://bible.com/bible/191/rom.12.17-20.VDC
Am putea să spunem că lui Iosif i-a fost mai ușor să ierte tentativa de omor eșuată a fraților săi, deși un rău mare, totuși a fost providența lui Dumnezeu care „a schimbat răul în bine” ca să împlinească planul Său.
În același timp Iosif a fost în final într-o situație fericită când avea totul omenește vorbind putere, faimă, bogăție și control asupra destinului multor oameni.
Oare fiind în poziția asta noi înșine am fi rezistat ispitei de a ne răzbuna chiar dacă numai limitat printr-o formă prin care frații lui să simtă cel puțin o parte din umilința pe care el a experimentat-o din cauza lor?
Ce facem când cineva ne greșește voit sau involuntar și suferim în urma consecințelor acelui rău toată viața?
Iată un motiv de rugăciune fierbinte ca să primim prin Duhul Sfânt puterea de a ierta.
Daniel Lucescu 