Poezie din puscarie

„Poetul crestin Viorel Horea Tantas este un Carturar Autentic”

(Ion Buzasi in Prefata la cartea Dictionar de Puscarie)

In duminca din 13 noiembrie 2011,aici la Elim Phoenix am avut onoarea sa-l cunosc pe Crestinul Autentic Viorel H Tantas.
Marturia despre intoarcerea lui si a sotiei sale la Dumnezeu si interventia miraculoasa prin care Dumnezeu i-a adus vindecarea trupeasca a mai pus o piatra la temelia credintei noastre.
Are cel putin trei volume de poezie crestina dar am fost impins de o curiozitate pentru „exotic” sa citesc cativa termeni din „Dictionar de puscarie” din care va redau doi termeni pentru delectare:

Botez=prima infractiune reusita de catre o persoana
Budist=detinut necautat de familie cu pachete si care in schimbul unor avantaje materiale curata WC-ul din camera de ditinere(buda)

Fostul ofiter de la Penitenciarul de Maxima Siguranta din Gherla este acum si purtatorul de cuvant cultural al celor aflati dupa gratii.
O culegere de cantece ale acestora ne lasa sa cunoastem o parte din sufletul acestor Oameni.
N-AS VREA SA SUFERI
N-as vrea sa suferi iar acum
Citind aceste randuri
Vreau doar sa te opresti din drum
Sa stai putin pe ganduri

Speranta ca vei medita
Ma face fericit
Gandeste-te la soarta mea
Si ce mult te-am iubit

Ce mult imi mai doream atunci
Ca sa te am mireasa
Degeaba stai acum si plangi
La vorbitor la masa

Am vrut mereu sa fiu cu voi
Ca sot ca tata si iubit
Dar uite ca-tr-o zi de joi
La puscarie am venit

Prea repede tu te-ai grabit
In lanturi sa m-arunci
Si nici macar nu te-ai gandit
Speranta sa-mi aduci

In lanturi grele sunt legat
Asa cum mi-a fost dat
Si perna-n margine de pat
De lacrimi s-a patat

As vrea sa te gandesti putin
Ca toate-s trecatoare
Chiar si de-aicea am sa vin
Ca sa iti cer iertare

Si pustiului te rog sa-i zici
Ca tata il iubeste
Si de cand este aici
La el se tot gandeste

Regretele-s tarzii acum
Iar lacrimile-s prea putine
Ca sa poti sa faci din negrul scrum
S-aprinzi scantei in mine ?
de Coman Alexandru 31 de ani

Un suflet in suferinta

Am primit urmatoarea poezie de la o persoana din biserica.
Imi amintesc cum cu multi ani in urma cand divortul era foarte rar s-a intamplat ca un frate sa fie parasit de sotia sa la cateva luni dupa casatorie. Ceea ce am apreciat a fost atitudinea fratilor din biserica care dupa ce nu au reuist s-o readuca impreuna pe sotia dansului l-au tratat cu multa dragoste pe fratele care a ramas in adunare.
El dupa incredintarea din Biblie nu s-a mai casatorit,fiindca sotia lui era in viata, a continuat sa stea in adunare in partasie cu fratii,a dus o viata de curatie morala exemplara si transparenta.
Dupa peste 30 de ani sotia lui care nu a cerut niciodata divortul oficial ci numai a decis sa fie separati, s-a imbolnavit de cancer. Eu s-au impacat in ultimile luni inainte de a muri ea.
O persoana din biserica din Phoenix, prin urmatoarea poezie face apel la noi sa fie tratata cu intelegere pentru ca doreste sa se impace cu partenerul care l-a parasit: Va gasi oare sprijinul fratilor in aceasta stare de suferinta ?

Suntem o mînă doar- de oameni:
Ori divorţaţi, ori părăsiţi;
Dar, din păcate-n plus de-aceasta,
De cei mai mulţi, ni-s ocoliţi!

E-adevărat că idealul
E să rămâi căsătorit;
Dar ce mai poate face omul
Cînd ştie că nu-i mai dorit?!

E-adevărat : greşeli sunt multe
Şi la femei, şi la bărbaţi;
Dar ce mai pot să facă-aceia
Ce n-au vrut; dar, sunt divorţaţi?!

Nu e-o dorinţă, ci e-o plagă
Să vezi c-ajungi un părăsit;
Şi mai ales cînd legămîntul
Să îl păstrezi te-ai străduit!

Nu ne priviţi cu ochi de humă
Acei ce vi-s căsătoriţi!
Şi nici să nu ne luaţi în glumă,
Că-aşa mai tare ne răniţi!

Dar nici nu treceţi cu vederea
Cînd lipsă suntem dintre voi;
Căci noi lipsim doar cînd durerea
Zdrobeşte sufletul din noi!

Căci am căzut ca şi de pradă
La-aceste noi învăţături,
Făcînd divorţul opţiune:
Deşi-i opusul la Scripturi.

Şi din păcate, chiar şi „clergii”
Dezleagă-acum căsătorii,
Justificînd orice divorţuri
Prin fel de fel de teorii.

Că-i vorba de nepotrivire-
De gînduri sau de caracter,
Ori că e lipsă de iubire:
Distanţă-ntre Pămînt şi Cer,

Pe toate folosesc de scuze,
Prin orice fel de acuzări,
Luînd versete din Scriptură
În dreptul lor ca apărări!

Dar, numai Domnul vede totul
Cu ochii Lui ce-adînc pătrund;
Şi pe acei ce-adînc ei sufăr,
Şi-acei ce ură-n ei ascund!

Aşa că , rugăciunea noastră-
Cei părăsiţi sau divorţaţi,
E ca să ne priviţi cu milă
Şi-n rugi, mereu să ne purtaţi.

Căci plaga-aceasta-i dureroasă
Deşi-am luptat să-o evităm;
Dar de pe Calea Crucii însă
Nu vrem vreodată să cedăm.

Oricît de greauă ne-ar fi Crucea
Prin grele răni ca să purtăm,
Noi vrem ca şi de-aici ‘nainte
Tot Calea Sfîntă să urmăm.

Şi sprijiniţi-ne familia:
Copiii cît şi mama lor;
Ca Domnul Sfînt cu mila-I mare
Să vină-n grabă-n ajutor!

Să frîngă orice-ncătuşare
Şi orice diabolic plan,
Ca să aducă ‘liberare
De orice jug al lui Satan.

Să-aducă grabnic uşurare
De orice grele, vechi poveri;
Şi să aducă vindecare
La multe şi adănci dureri.
………………………………………..
De-aceea, vrem- iubirea voastră
Ca sincer să ne-o arătaţi;
Şi-n ciuda plăgii suferite,
Să şiţi: suntem ai voştrii fraţi!

14/15 Octombrie, 2011
Un suflet în suferinţă

Poezie din dosarul de urmarire

Vine primavara ! Vom sarbatorii Invierea Domnului Isus Hristos ! O poezie oferita de Danut Manastireanu care poate fi recitata in bisericile noastre. O poezie pastrata in Dosarul de Urmarire Informativa a lui Danut Manastireanu din arhiva Securitatii.

1. Seară feerică, plăpândă, cer albastru-purpuriu
Soare peste care-amurgul a pus palma grijuliu
Şi-a lăsat să se coboare peste seara de dureri
Iarăşi pâcla cenuşie şi tăcerea ca şi ieri.

2. În grădină peste care voalul noaptea şi-a lăsat
Iosif din Arimateia un mormânt nou a săpat
Şi-n mormânt în giulgiuri albe, zace corpul lui Isus
Fariseii pus-au straje şi peceţi pe groapă-au pus.

Citeste toata poezia Unde-i Domnul