Craciunul „on line”

Posted: Decembrie 24, 2010 in sarbatori
Etichete:,

Comentarii
  1. […] Craciunul “on line” Fri Dec 24, 2010 9:37 am […]

  2. munteanuaurel spune:

    Ar trebui creştinii să sărbătorească Crăciunul ?

    De Charles Halff

    Până acum aproape 30 de ani, eu obişnuiam să sărbătoresc Crăciunul la fel de mult – sau chiar mai mult decât – oricare dintre „neamuri”. Poate gândiţi că e ciudat, din moment ce eu am fost născut şi crescut într-o familie de evrei. Dar familia mea a avut în fiecare an, întotdeauna un pom de Crăciun, pentru că era foarte popular să faci lucrul acesta. Noi aveam ornamente, vâsc, coroniţe de Crăciun (cunună de Avent)*, cadouri şi toate celelalte lucruri care ţin de sărbătorirea Crăciunului.
    Vedeţi dumneavoastră, poporul evreu sărbătoreşte astăzi Crăciunul, nu din cauza naşterii lui Hristos, ci pentru că este o tradiţie populară şi parte a culturii zilelor noastre. Crăciunul este la fel de american precum plăcinta cu mere şi hamburgerul. Şi eu am sărbătorit Crăciunul timp de aproape 22 de ani din viaţa mea, până când Dumnezeu mi-a deschis ochii să văd falsitatea acestei sărbători păgâne.
    Eu nu sărbătoresc Crăciunul acum, şi asta nu pentru că sunt evreu, nu acesta este motivul. Lăsaţi-mă să vă spun adevăratul motiv pentru care eu nu mai celebrez acestă sărbătoare păgână.

    Crăciunul nu este doctrină biblică

    În primul rând, Crăciunul nu este doctrină biblică. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi vrut ca noi să sărbătorim naşterea Sa, atunci El ne-ar fi spus când şi cum să sărbătorim aceasta. Dar Hristos nu a spus niciodată, nimănui să-I sărbătorească naşterea. Ba mai mult noi ştim din Biblie şi din istoria Bisericii că apostolii şi biserica primară, niciodată nu au sărbătorit naşterea lui Hristos.
    De fapt, sunt doar două relatări despre serbarea zilei de naştere în Biblie; iar ambele sunt în legătură cu câte o crimă. Biblia ne spune în Geneza 40:22 că în timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de naştere, el îl omoară pe mai marele pitarilor.
    Cealaltă relatare a Scripturii despre sărbătorirea unei zile de naştere, este cu privire la Irod, care l-a omorât pe Ioan Botezătorul. Eu personal, cred că Dumnezeu a prezentat intenţionat aceste două celebrări ale unor zilei de naştere pentru a ne avertiza şi a ne învăţa, arătându-ne că El nu găseşte nici o plăcere în celebrarea zilei de naştere şi a altor aniversări.
    Biblia este revelaţia completă şi finală a lui Dumnezeu către om, ea ne spune nouă tot ceea ce avem nevoie să ştim pentru viaţa noastră spirituală (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie să mergem în afara Bibliei pentru nimic. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum să ne închinăm, în ce fel să dăruim bani pentru a susţine lucrarea Domnului, cum să-i evanghelizăm pe cei pierduţi, cum să luăm Cina Domnului, şi orice altceva ce ţine de viaţa creştină. Dar niciodată în Biblie, Dumnezeu nu ne spune să sărbătorim Crăciunul! Ne este spus să ne aducem aminte de moartea Domnului, dar nicăieri nu ni se spune să sărbătorim naşterea Sa.
    Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie poporul Bibliei. Noi ar trebui să trăim în învăţătura sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu. Deoarece, Crăciunul nu este niciodată menţionat în Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a nu avea nimic de-a face cu el. Dar aceasta nu este totul.

    Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie

    Al doilea motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acesta: Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie. Observaţi:
    „Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor… După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut de cunoscut Domnul.” (Luca 2:7,8,15)
    Nu rataţi această idee: Păstorii „STĂTEAU AFARĂ ÎN CÂMP” şi aveau grijă de turma lor în noaptea în care Domnul Isus S-a născut. În vreme ce păstorii vegheau oile, mesajul despre naşterea lui Isus a ajuns la ei.
    Este un fapt bine-cunoscut, că luna decembrie cade în mijlocul sezonului ploios în Palestina, iar oile sunt ţinute în staul în această perioadă a anului. Întotdeauna păstorii îşi ţineau turmele, în ţarcuri, din octombrie până în aprilie. Ei îşi aduceau oile de la munte şi de la câmpie nu mai târziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece şi ploios care începe din această dată. Aşa că, naşterea lui Hristos nu a putut avea loc la sfârşitul lui decembrie.
    Luca 2:1,3 ne spune că în vremea naşterii Domnului Isus a fost dat un decret „să se înscrie toată lumea … Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Această înscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus împăratul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populaţia la aşa ceva în mijlocul iernii. Călătoriile in această perioadă a anului erau extrem de dificile; aşa practic ar fi fost imposibil pentru toţi să împlinească decretul care le-a fost dat atunci. Domnul însuşi are o mărturie în legătură cu rigorile unei călătorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor să se roage ca fuga lor de la sfârşit, să nu fie iarna (vezi Matei 24:20).
    Nimeni nu ştie cu exactitate ziua în care S-a născut Isus, dar după toate probabilităţile El S-a născut în prima jumătate a lunii octombrie. Noi putem fi aproape siguri de aceasta pentru că lucrarea Sa pe pământ a durat trei ani şi jumătate, iar El a fost crucificat în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie în zilele noastre (vezi Ioan 19:31 şi Levitic 23:5). Dacă ne întoarcem înapoi trei ani şi jumătate în momentul în care Isus avea 30 de ani – atunci când El Şi-a început lucrarea Sa publică – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna în care binecuvântatul nostru Domn a venit pe lume.
    Oricum să ne amintim că nu data în care S-a născut Isus este importantă. Lucrul cu adevărat important, este că El S-a născut şi apoi a murit pentru păcatele noastre. Noi nu ne închinăm unui copil neajutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm lui Hristos cel înviat şi proslăvit care are toată puterea în cer şi pe pământ (vezi Matei 28:18).

    Originea Crăciunului

    Unde crezi tu, că îşi are originea Crăciunul? Cu siguranţă nu în Dumnezeu! Crăciunul a început cu cei ce se închinau soarelui, încă din timpul lui Nimrod, omul care a supravegheat construirea turnului Babel. Acesta este un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul.
    Cu mii de ani înainte de naşterea lui Isus, păgânii din toate ţările sărbătoreau pe 25 decembrie ziua de naştere a unui zeu, numit zeul soare. Semiramis, văduva lui Nimrod, a fost mama sa. Ea pretindea că este împărăteasa cerului. Ea a avut un fiu care se presupune că s-a născut pe 25 decembrie; numele său era Tamuz
    Potrivit cu toate religiile păgâne din acel timp, Tamuz a avut parte de o naştere miraculoasă; de-a lungul secolelor ea a fost celebrată cu petreceri, sărbători sălbatice şi orgii de beţie. Sărbătoarea păgână a zilei de naştere a lui Tamuz, se desfăşura chiar după exemplul pe care el l-a dat. El a fost cel mai mare iubitor de femei, de băuturi tari, de glume murdare, şi de alte distracţii senzuale. Se spune că el iubea pe toată lumea şi toată lumea îl iubea pe el. Iar 25 decembrie era ziua când toate religiile păgâne sărbătoreau ziua de naştere a lui Tamuz, zeul soare.
    Toate aceste lucruri sunt expuse clar în marea carte a lui Alexander Hislop „The Two Babylons” (Cele două Babiloane)*. Orice enciclopedie serioasă va dovedi aceste lucruri.
    Unii vor spune:”Ce putem face dacă ne-am născut într-o lume păgână? Ce putem face dacă am fost îndoctrinaţi şi am crescut cu obiceiuri şi doctrine păgâne? O, da, noi putem face ceva! Hristos a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Deci, există doar un singur lucru drept pe care tu trebuie să îl faci cu privire la aceste obiceiuri păgâne, şi anume, să le respingi şi să nu ai nimic de-a face cu ele. Naşterea lui Hristos dintr-o fecioară este un eveniment binecuvântat, dar, sărbătorirea Crăciunului este un lucru rău şi păgân.
    Este simplu de văzut, nu-i aşa, căci Crăciunul este o sărbătoare păgână care a apărut în păgânul Babilon? Fie ca şi noi, credincioşi născuţi din nou să nu avem nimic de-a face cu aceasta.

    Crăciunul: o sărbătoare Catolică

    Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este acesta: Crăciunul este o sărbătoare Catolică. De ce ar trebui eu să fur Crăciunul de la catolici? Ei îl au de la păgâni, iar eu îi las bucuros să îl păstreze.
    Remarcaţi ce a avut de spus Enciclopedia Americana despre Crăciun şi catolicism: „Crăciunul – Potrivit mai multor surse, el nu a fost sărbătorit în primele secole ale bisericii creştine, pentru că, creştinii obişnuiau să sărbătorească moartea unei persoane remarcabile mai degrabă decât naşterea sa. O sărbătoare a fost stabilită în memoria Salvatorului în secolul IV. În secolul V Biserica Romano-Catolică a ordonat să fie sărbătorită pentru totdeauna în ziua vechii sărbători Romane, date în cinstea naşterii lui Sol. Crenguţele şi alte plante, vâscul, butucul de Crăciun, băuturile speciale pentru această ocazie, toate acestea sunt precreştine. Pomul de Crăciun s-a găsit chiar şi la romani. A fost adus din Germania în Marea Britanie.
    Enciclopedia Britannica are de spus următoarele despre Crăciun: „Crăciunul (adică, din engleză: mesa lui Hristos)* nu a fost printre primele sărbători ale bisericii.”
    Să luăm însuşi cuvântul Crăciun (Christmas în limba engleză)* şi să îl analizăm. Ce înseamnă el? „Mesa lui Hristos”. Mesa este o rugăciune, care este citită sau cântată, pentru sufletul unei persoane decedate. Un creştin născut din nou, nu are nimic de-a face cu mesele. Şi totuşi, mulţimi de creştini practicanţi, vor spune „Crăciun fericit” (Merry Christmas)*, fără să realizeze vreodată că de fapt spunând aceasta, ei amestecă preţiosul şi sfântul nume a lui Hristos cu o sărbătoare a demonilor. Domnul ne spune într-un mod cât se poate de clar, că nu trebuie să amestecăm numele Său cu vreo sărbătoare păgână sau cu vreun zeu păgân. Domnul spune în Ezechiel 20:39: „…şi nu veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt…”.
    Crăciunul (daţi-mi voie să mă repet) este o sărbătoare Romano-Catolică. Noi o avem de la Catolici, şi ei o au de la păgâni. Pe 25 decembrie păgânii din Imperiul Roman sărbătoreau naşterea zeului soare. După ce împăratul roman Constantin, a câştigat bătălia de la podul Milvian, el i-a obligat pe păgânii din imperiu să se boteze în biserica creştină. Astfel toţi aceşti păgâni botezaţi i-au depăşit cu mult ca număr pe adevăraţii creştini.
    Din moment ce, biserica se închina Domnului Isus ca şi Fiu a lui Dumnezeu, când 25 decembrie se apropia şi păgânii voiau să se închine lui Tamuz, zeul soare, Constantin a ştiut că trebuie să facă ceva. Aşa că el a vrut ca biserica să combine închinarea la Tamuz cu naşterea lui Hristos, aşa că a fost instituită o mesă specială, ca să fie toată lumea fericită. Toată această închinare păgână, a fost adusă în biserica creştină, şi a fost numită „Christ-mass” (mesa lui Hristos sau Crăciun)*
    Da, de fiecare dată când spunem „Merry Christmas” ( în româneşte: Crăciun fericit !)*, noi de fapt amestecăm sfântul şi preţiosul nume al lui Hristos cu păgânismul.

    Lumea şi Crăciunul

    Aceasta îmi oferă următorul motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul. Acesta este din lume iar nouă ne este poruncit: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”(1 Ioan 2:15).
    Simplul fapt că lumea, care îl urăşte pe Hristos şi sângele Său care răscumpără din păcat, face mai multă zarvă în jurul Crăcinului, decât în jurul oricărei altei sărbători, îmi dovedeşte mie că sărbătoarea Crăciunului nu este de la Dumnezeu. Dacă 25 decembrie este într-adevăr ziua de naştere a binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.
    Mai mult decât atât, nici nu trebuie să fi creştin pentru a sărbători Crăciunul. Chiar şi în ţările necreştine, atee, oamenii sărbătoresc Crăciunul.
    Oameni din toată lumea, dintre care marea majoritate nu au nici măcar idee despre Biblie sau despre Isus Hristos sunt captivaţi de sărbătoarea Crăciunului. A lua Crăciunul de la lume, ar fi mai greu decât a lua o bomboană de la un copil.
    În Luca 16:15, Hristos face o remarcabilă afirmaţie: „…pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune că tot ce înalţă oamenii este urât înaintea lui Dumnezeu. Nu consideră oare oamenii Crăciunul mai presus decât orice altceva ? Oare nu ne spune aceasta căci, Crăciunul nu este de la Dumnezeu ?
    Să spunem lucrurilor pe nume, lumea este căsătorită cu idolul Crăciunului. De fapt, mai mulţi oameni se îmbată la Crăciun decât în oricare altă perioadă a anului. Sunt mai multe petreceri mari şi mai multe cheltuieli egoiste decât in orice alt anotimp. Nu dovedeşte acest lucru căci Crăciunul nu este din Dumnezeu?
    Lumea iubeşte Crăciunul, dar îl urăşte pe Hristos.

    Tradiţie nescripturală

    Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este fiindcă acesta e plin cu tradiţii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Crăciun, cântatul de colinzi şi Moş Crăciun, toate acestea au origini păgâne. Acestea au pătruns în biserică în timpul, secolului IV sau ulterior.
    Sunt multe tradiţii nescripturale care au denaturat povestirea naşterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, mulţi oameni cred că magii din Răsărit şi păstorii au fost împreună la Betleem în timpul în care Domnul s-a născut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Păstorii au venit la Betleem să-L vadă pe Isus la naşterea Sa. Magii au venit în Nazaret să Îl vadă pe Isus, atunci când El avea aproape 2 ani (vezi Matei 2:16).
    Ba mai mult Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici că aceşti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne dă nici un număr ci spune pur şi simplu că erau nişte magi.
    Poate cea mai rea parte a Crăciunului este că mii de părinţi îşi vor învăţa copii minciuna cu Moş Crăciun. Copiilor li se spune că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord, şi o dată pe an, în fiecare an, el îşi umple sania cu jucării pentru băieţii şi fetiţele care au fost cuminţi de-a lungul întregului an. Dacă ei au fost buni, el îi va recompensa dându-le jucării în ajunul Crăciunului; iar dacă au fost răi el nu va trece pe la ei.
    Nu e de mirare că de multe ori atunci când copii cresc şi învaţă adevărul, ei se întreabă dacă nu cumva şi Hristos este tot un mit.
    Biblia spune în Coloseni 3:9, „Nu vă minţiţi unii pe alţii…” La fel ne este poruncit în Efeseni 4:25 „ De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul…”.
    Acum, eu ştiu că unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeţi că ar trebui să dăruim copiilor noştri momente plăcute? Ei oricum nu înţeleg tot păgânismul din spatele Crăciunului.”
    Dar, dă-mi voie să te întreb, mamă. Este necesar să târâm numele binecuvântatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii şi beţiei firii pentru a oferi copiilor nişte momente plăcute? De o mie de ori, nu! Haideţi să-i învăţăm pe copiii noştri adevărul despre Crăciun. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ar trebui să ne creştem copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi să dezonorăm numele lui Hristos într-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe plăcute copiilor noştri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an, în care noi am putea face cadouri copiilor noştri.

    Petreceri şi schimburi de cadouri

    Fără îndoială, cea mai importantă parte a Crăciunului este pentru cei mai mulţi oameni, cumpăratul şi schimbul de cadouri. Eu nu sărbătoresc Crăciunul pentru că schimbul cadourilor, nu are nimic de-a face cu naşterea lui Hristos.
    Probabil unii dintre voi se întreabă, ”Dar magii, nu au oferit daruri lui Isus?”. Ba da, ei cu siguranţă au făcut acest lucru, dar ei nu şi-au dat daruri unul altuia. Iar darurile lor nu au fost daruri pentru ziua naşterii, pentru că magii nu au venit să-L vadă pe Isus decât când El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16). Păstorii au venit şi L-au vizitat pe Isus la naşterea Sa, dar magii au venit să-L vadă cu aproape doi ani mai târziu.
    Aţi ştiut că obiceiul de a da cadouri unui rege era un obicei comun în Orientul Îndepărtat? Acesta este motivul pentru care magii I-au adus daruri lui Isus – pentrucă El s-a născut ca să fie Regele Evreilor. Dar acelea nu erau daruri pentru ziua de naştere. Aşa că nu există nici o legătură între Crăciun şi naşterea lui Hristos, în această privinţă.
    Un ultim cuvânt înainte de a părăsi acest subiect al schimbului de cadouri. Permiteţi-mi să vă arăt căci chiar şi aceasta este o parte a programului anticristic a lui satan. Cea mai mare celebrare a Crăciunului va avea loc în groaznicile zile ale necazului cel mare. În timpul domniei lui Anticrist, tot iadul va fi dezlegat. Cei doi martori ai lui Dumnezeu pe care El Îi va trimite la oamenii de pe pământ, vor fi omorâţi, după ce El Îşi va încheia lucrarea cu ei. Puteţi ghici cine îi va omorî? Anticristul va fi cel care va face acest lucru. Ascultaţi Cuvântul Domnului: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî” (Apocalipsa 11:17)
    Sub domnia lui Anticrist va avea loc ultima şi cea mai mare sărbătoare a Crăciunului. Ca şi rezultat al morţii celor doi profeţi ai lui Dumnezeu, lumea va fi aşa de încântată şi veselă încât ei îşi vor da daruri unul altuia. Auziţi ce spune Biblia: „Şi oameni din orice norod, din orce seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi
    trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
    Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.” (Apocalipsa 11:9,10)
    De ce dovadă în plus mai avem nevoie pentru a realiza căci Crăciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevărat, poporul Domnului nu ar trebui să celebreze Crăciunul. El este anti-Dumnezeu, anti-Hristos, satanic, şi nescriptural. Chemarea lui Dumnezeu este,”Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat…” (2 Corinteni 6:17). Dumnezeu le porunceşte poporului Său: „… şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11).

    Crăciunul condamnat de Puritani

    Istoria păgână a Crăciunului a fost bine cunosctă de-a lungul veacurilor. De fapt, odată, sărbătorirea acestui obicei păgân a fost interzisă prin lege în Anglia. În 1644, Parlamentul a declarat Crăciunul ca fiind ilegal şi în consecinţă el a fost abolit. Puritanii englezi priveau sărbătoarea Crăciunului ca fiind lucrarea Satanei.
    Odată, în istoria timpurie a Americii sărbătorirea Crăciunului a fost scoasă în afara legii. Legea a fost adoptată de curtea supremă a coloniei Massachusetts în anul 1650, lege care hotăra ca toţi cei ce sărbătoreau Crăciunul să fie pedepsiţi. În această lege se spunea: „Cine, vreodată va fi găsit sărbătorind vreo astfel de zi precum, Crăciunul, sau sub orice altă formă… va fi supus unei amenzi de 5 şilingi.” Preambulul legii explică scopul ei, acela de
    „ a preveni dezordinile… (provenite din) celebrarea unor astfel de sărbători ţinute în mod superstiţios în alte ţări, spre marea dezonorare a lui Dumnezeu, şi pentru ofensa altora.” După ce pelerinii de pe vasul Mayflower au debarcat în 1620, în primul 25 Decembrie ei au muncit şi au tăiat copaci, „ Pentru a evita orice frivolitate în ziua uneori numită Crăciun.”
    Împotrivirea faţă de sărbătorirea Crăciunului a continuat şi imediat după doua jumătate a secolului XIX. Un articol din ediţia 26 decembrie 1885 a ziarului The New York Daily Times afirma „ Bisericile Prezbiterienilor, Baptiştilor, şi Metodiştilor nu au fost deschise pe 25 decembrie, exceptând câteva şcoli misionare, care au sărbătorit. Ei nu acceptă această zi ca fiind una sfântă, dar bisericile Anglicane, Catolice precum şi cele Germane au fost toate deschise. În interior, ele au fost împodobite cu brazi.”
    Puritanii au ştiut adevărul despre Crăciun şi l-au privit ca pe o sărbătoare păgână. Ar fi bine, dacă toţi credincioşii ar urma exemplul lor.

    Dar pomul de Crăciun ?

    Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este că Biblia condamnă pomul de Crăciun. Observaţi: „Aşa zice Domnul: „Nu învăţaţi calea naţiunilor şi nu vă înspământaţi de semnele cerurilor, pentru că naţiunile se înspăimântă de ele. Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune. Pentru că unul taie un copac din pădure; este lucrat de mâinile meşterului, cu securea; îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se mişte… Ci cu toţi sunt fără minte şi nebuni; învăţătura deşertăciunilor este lemn!” (Ieremia 10:2-4,8)**.
    Aici avem o descriere perfectă a pomului de Crăciun, numit de Dumnezeu, „calea naţiunilor”. Nouă ne este poruncit să nu învăţăm această cale şi nici să nu mergem pe ea! Pomul de Crăciun este de asemenea prezentat în acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5, ne spune că aceşti pomi nu pot vorbi – nu pot umbla – ci trebuie să fie transportaţi. Unii oameni interpretează greşit aceasta, astfel încât, ei ajung la concluzia că nu este nimic rău în a avea un pom de Crăciun; dar în nici un caz Scriptura nu încearcă să ne spună aşa ceva. Mai degrabă, profetul Ieremia ne spune că aceasta este deşertăciune şi prostie, el spune: „Nu învăţaţi calea naţiunilor…”
    Unii oameni ar sta treji toată noaptea pentru a lucra la un pom bătrân şi mort. Ei îl cioplesc, apoi pentru puţină vreme ei stau şi admiră lucrarea mâinilor lor. Apoi mulţi dintre ei vor sta treji toată noaptea şi se vor uita la acest bătrân pom de Crăciun.
    Eu sper că unii dintre predicatorii voştri se vor trezi în mijlocul nopţii şi vor arunca acest bătrân pom afară din casele voastre, şi afară din biserica voastră, direct în capul lui Satan. Îmi dau seama, că unii dintre voi vor scrâşni din dinţi şi mă vor numi „îngust”. Bine, puteţi să mă numiţi cum doriţi, dar eu doar vă dau Cuvântul lui Dumnezeu.
    Ştiaţi căci, „copacul verde” este menţionat de 14 ori în Biblie, şi de fiecare dată este asociat idolatriei? (Noi am găsit în Biblia engleză 13 referiri la „copacul verde”, din care doar10 cu referire la idolatrie; în Biblia Cornilescu găsim „copacul verde” menţionat de 9 ori în asociere cu idolatria)*. Nu există nici un loc în Biblie unde Dumnezeu să vorbească de bine despre folosirea unui „copac verde” în legătură cu adevărata închinare.
    Poate tu te întrebi, de ce oamenii au un pom de Crăciun pe tot parcursul sărbătorii. Poţi căuta în Biblie mult şi bine, dar tu nu vei găsi acolo nici un motiv pentru aşa ceva. Prima împodobire a unui „copac verde” a făcută de păgânii greci în închinarea lor la zeul Adonia, care după ce a fost ucis, chipurile ar fi fost adus înapoi la viaţă de şarpele Aessulapius. La fiecare Crăciun o mulţime de oameni fac rost de un brad şi îl vor împodobi cu sclipici, lumini şi beteală, nerealizând că ei de fapt urmează tradiţia păgână în onoarea unor dumnezei falşi.
    Fără îndoială că există mulţi creştini sinceri, care cred că Îl onorează pe Hristos având pom de Crăciun, pe când în realitate Îl dezonorează pe El, implicându-se într-o sărbătoare păgână pe care Dumnezeu o urăşte.
    În vreme ce citeşti aceste rânduri poate vei spune, „Am pomul meu de Crăciun dar eu nu mă închin lui, aşa că, în consecinţă, nu văd nimic rău în a-l avea.” Lasă-mă să-ţi amintesc că oricum nu tu determini ce este corect şi ce e greşit. Dumnezeu este cel ce hotărăşte ce e corect, şi ce e greşit. Dacă pomul de Crăciun nu este un idol pentru tine, de ce te împotriveşti aşa când trebuie să renunţi la el? Ce faci tu acolo jos, în genunchi, când pui cadourile sub el?

    Sărbătorirea zilelor, interzisă

    În sfârşit, eu nu sărbătoresc Crăciunul pentrucă, în har, Cuvântul lui Dumnezeu îmi interzice celebrarea oricărui fel de zile de sărbătoare. Ascultaţi: „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni 4:10,11),
    Aşi vrea să reaccentuez: eu nu ştiu nici un singur lucru legat de Crăciun care să fie biblic. Tu trebuie să mergi în afara Bibliei pentru a învăţa despre pomul de Crăciun, Moş Crăciun,coroniţe de Crăciun (cununa de Avent)*, vâscul, butucul de Crăciun şi toate celelalte lucruri care sunt în sărbătoarea Crăciunului. Haideţi să fim cinstiţi înaintea lui Dumnezeu, şi să admitem că aceasta este o sărbătoare păgână şi o înşelătorie a diavolului.
    Oricine care gândeşte cât de puţin ar trebui să fie capabil să vadă căci Crăciunul nu este bun decât pentru un lucru – să aducă bani magazinelor şi oamenilor de afaceri. Crăciunul nu este în Biblie. Sărbătorirea zilelor este un semn de slăbiciune, de pruncie şi lipsă de creştere spirituală. Pentru membrii trupului lui Hristos nu există zile sfinte şi speciale. Domnul vrea ca noi să Îl slujim pe El în toate cele 365 de zile ale anului.
    Noi nu ne închinăm unui Hristos mort, şi nici unui copil nejutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm Hristosului real, viu care trăieşte pe tot parcursul anului.
    Câteodată unii oameni bine intenţionaţi, vor face următoarea afirmaţie: „Haideţi să-L aducem pe Hristos înapoi în Crăciun!” Asta sună foarte bine la suprafaţă – dar, dragii mei, cum putem noi să-L aducem înapoi pe Hristos în ceva în care El nu a fost niciodată ?
    Charles Haddon Spurgeon, faimosul predicator englez al secolului XIX, spunea: „Noi nu avem superstiţii cu privire la timpuri şi vremuri. Bineînţeles noi nu credem în actuala sărbătoare bisericescească numit Crăciun… noi nu găsim nici un cuvânt scriptural pentru sărbătorirea vreunei zile, ca zi de naştere a Mântuitorului; aşa că în consecinţă, această sărbătoare este o superstiţie, pentrucă nu are autoritate divină… probabil, că „zilele sfinte” au fost aranjate astfel încât să se potrivească cu sărbătorile păgâne… ce absurd, să gândeşti că am putea să celebrăm în spiritul lumii, împreună cu clovnul Jack Frost (Clovnul sărbătorii, al sezonului in context britanic)* un Moş Crăciun înşelător şi lumesc, împreună cu un program de adevăr sacru amestecat cu distracţie, înşelătorie şi ficţiune.” (Citat din „Metropolitan Pulpit Series”, Pilgrim Publication: Pasadena, Texas, 1871, p.1026).
    În timp ce lumea sărbătoreşte Crăciunul, cu schimbul lui de cadouri şi petreceri sălbatice, care ar trebui să fie atitudinea noastră? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune limpede că noi nu ar trebui să avem nimic de-a face cu această sărbătoare păgână. Să nu asociem naşterea sfântului Fiu al Lui Dumnezeu cu tradiţiile păgâne ale oamenilor. Să ascultăm cu băgare de seamă porunca lui Dumnezeu „…despărţiţi-vă de ei, zice Domnul…” (2 Cor. 6:17).

    *Nota editorului.
    **Traducerea literală nouă bazată pe traducerea literală Dumitru Cornilescu 1931

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s