CREZUL- Comentat de pastor Vasile Hozan

Posted: Septembrie 1, 2009 in eseuri
Etichete:, , ,

Am prelaut comentariul dansului pentru a-l prezenta sub forma de articol. Aveti ocazia sa interveniti exprimandu-va parerea „pro” sau „contra” asupra comentariului facut de Vasile Hozan.

C r e z u l, sau
C r e d e u l,
(Mărturisirea de credinţă)
a fost formulat în primul sinod de la Niceia (325) şi ultimele articole în sinodul de la Constantinopol (381).
Nu este o rugăciune, cum pretind cei neştiuitori care îl rostesc dimineaţa şi seara, ca şi cum Dumnezeu nu ar şti ce cred ei. Crezul a fost formulat în perioada când Biserica a început să se afirme între multele forme de credinţe păgâne, precum şi în faţa ereticilor, vrând să arate tuturor care este credinţa cea dreaptă!

Crezul, cel mai complet formulat, specific întregii creştinătăţi de pe glob e crezul Niceo-Constantinopolitan (325 – 381):

Articolul 1:
Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Articolul 2:
Şi într-Unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut; .

Articolul 3:
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară şi S-a făcut om;

.
Articolul 4:
Şi (cred că)S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont şi a pătimit şi S-a îngropat;

Articolul 5:
Şi (cred că) a înviat a treia zi, după Scripturi; .

Articolul 6:
Şi (cred că) S-a suit la ceruri şi şade la dreapta Tatălui;

Articolul 7:
Şi (cred că) iarăşi va să vie cu mărire să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Articolul 8:
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul; Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin proroci.

Articolul 9:
Şi (cred ) într-Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică .

Articolul 10:
Mărturisesc un botez întru (sau spre) iertarea păcatelor.

Articolul 11:
Aştept învierea morţilor.

Articolul 12:
Şi viaţa veacului ce va să fie.

În continuare vă rog să citiţi cu atenţie întregul comentariu pe care-l punem la îndemâna tuturor cititorilor; în acelaşi timp aşteptăm sugestiile şi opiniile
d-voastră

Se mai numeşte şi
S i m b o l u l C r e d i n ţ e i,
fiind o scurtă şi limpede mărturisire a învăţăturii creştine şi biblice, pe care bisericile majoritare o rostesc, dar nu o mai practică.

Articolul 1: ,,Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor’’.

Prin această afirmaţie, omul credin-cios arată că există un singur şi numai un singur Dumnezeu viu ăi adevărat. Nu are o altă fiinţă în afară de Dumnezeu cel Unul şi întreit în persoană.
Şi că Dumnezeu Tatăl El este Întâia persoană a Sfintei Treimi.
Deci nu avem voie să ne gândim, sau să slujim altor chipuri, picturi, statui, sau altor zei închipuiţi: soarelui, lunii, oătirii cerului, sau altor sfinţi, sau femei sfinte, care au trăit cândva pe pământul nostru, nici vreunui animal patruped, sau unei târâtoare, sau peşte. (Deutronom, 5:6-9).
Toate la un loc sunt făcute de Dumnezeu şi nu avem voie să ne închinqm făpturii în locul Făcătorului (Romani1:25). Care a făcut cerurile şi pământul, cu toate cele ce se văd sau nu se văd. (Rom.,11:36)
Dumnezeu este infinit în sfinţenie şi în toate celelalte atribute ale Sale.
Dumnezeu Tatăl domneşte cu provi-denţa Sa protectoare peste tot Universul, şi peste toate creaturile Sale, precum şi peste şuvoiul Istoriei umane, făcând-o să împl-inească scopurile planului şi harului Său. (Apocalipsa, 17:17). Dumnezeu Tatăl, este Atotştiutor, AtotÎnţelept, Atotputernic şi Atotiubitor de oameni. (în urma acestui studiul despre Tatăl, primiţi şi salutul Sf.Ap.Pavel. ,,Deci, vouă tuturor, cari sânteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în (…), chemaţi să fiţi sfinţi: ,,Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostr’’,… (Romani1:7).

Articolul 2: ,,Şi într-Unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’ .
Această afirmaţie se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, El este Domnul adevărat. ,,De aceea şi Dumnezeu (Tatăl) L-a înălţat (…) şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele Lui să se plece orice genunchi, al celor din cer şi de pe pământ (…) şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul’’ (Filipeni,2:9-11). Nu este un altul, ci numai în Numele Lui se capătă iertarea de păcate. Nimeni din cei născuţi din femei nu au dreptul, nici autorizarea de a fi mijlocitor între Dumnezeu Tatăl şi între omul muritor. ,,În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi’’(Fapte A. 4:12). ,,Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oamenii: Omul Isus Cristos’’ (1Tim.2:5-6).
Aşadar respectaţi Credeul şi nu faceţi rugăciuni către oamenii care au murit ci numai către Cel care este viu în vecii vecilor.
(Nimic mai mult decât cuprinde CREDEUL)
Nu celor cărora le sărbătorim calendaristic zilele adormirii lor în Domnul; lăsaţi-i să se odihnească. Apropiaţi-vă prin rugăciuni de Cel care este ,,Lumină din Lumină (şi) Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, (Care a venit la noi din cer), născut iar nu făcut’’, ( Evrei,1:5): ,,Tu eşti fiul meu astăzi te-am născut’’, El este singurul care ne poate ajuta şi reprezenta, mijlocind pentru noi la Tatăl (1Ioan,2:1)
Majoritatea oamenilor nu pot crede (deşi rostesc credeul) că Dumnezeu i-a pregătit un trup (Evrei,10:5: ,,Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci mi-ai pregătit un trup ) şi că S-a născut de la Duhul Sfânt, fără a fi făcut, măcar că Maria spunea clar : ,,…fiincă eu nu ştiu de bărbat’’ (Luca,1:34).
,,Cel ce este de o fiinţă cu Tatăl’’. Ca să înţelegem această afirmaţie, ne ajută evanghelistul Ioan în cap. 1:1…când zice: ,,La început era cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu‘‘ … Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…’’ (v.14). ,,Prin care toate s-au făcut’’ Aşa spune încontinuare Evanghelia lui Ioan : ,,Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El ‘’ (1:3) ,,Şi lumea a fost făcută prin El> (v.10). ,,De o fiinţă cu Tatăl’’. Precum o lumină este exact ca şi lumina din care s-a aprins, sau copilul evreului este exact evreu ca tatăl său, tot aşa, Domnul este Dumnezeu ca şi Tatăl Său şi fără îndoială de aceeaşi finţă ca şi Tatăl Său din care S-a născut.
Articolul 3: ,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară şi S-a făcut om’’.
Văzând Dumnezeu că nimic nu-l poate reabilita pe om din păcat, deşi a dat Legea, a vorbit prin îngeri, prin proroci, prin pedepse aspre asupra celor vinovaţi, nimic nu a dus la desăvârşire şi nici la scoaterea omului din mâna celui rău; şi păcătoşeniile oamenilor erau tot mai grave şi mai murdare, aşa încât toţi trebuiau să moară şi sş fie curăţat pământul de păcătoşi căci dreptatea lui Dumnezeu cerea ca păcatul să fie pedepsit cu moartea (Rom.,6:23). Atunci Dumnezeu a decis să moară Unicul lui Fiu, ca lumea să fie salvată. De aceea S-a pogorât din ceruri, şi de aceea S-a întrupat şi S-a făcut Om, ca să se indentifice cu noi şi sş poată lua asupra Lui povara păcatelor noastre (Isaia 53…)

Articolul 4: ,,Şi (cred că) S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont şi a pătimit şi S-a îngropat’’.
Această frază unii o comentează: cum adică El S-a răstignit pe Sine? Dar Cuvântul Domnului ne arată că El de bunăvoia Lui şi-a dat viaţa în locul nostru. ,,…şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele…Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau.Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu’’ (Ioan,10:16-18).
Răstignirea, pătimirea şi îngroparea erau scrise şi vestite mai înainte prin sfinţii proroci. Dacă citim numai capitolul 53 al cărţii lui Isaia, ne va fi de ajuns ca să vedem că aceste lucruri erau scrise. Apoi Psalmul 22 începe cu cuvintele rostite de Domnul de pe cruce. ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit ?’’
Isaia spune: ,,Groapa Lui a fost pusă între cei răi şi mormântul lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu-se găsise nici un vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce-şi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi(…) pentrucă S-a dat pe sine la moarte …pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte….’’ (Isaia.53:9-12).
În Psalm. 22:15 zice: ,,M-ai adus în ţărâna morţii’’…V.16 ,,Mi-au străpuns mâinile şi picioarele’’.
Pomenirea numelui lui Pilat, care era roman din provincia Pont, arată cu precizie data istorică, când a avut loc evenimentul răstignirii Sale.
Aşadar Domnul a plătit preîul păcatelor omenirii, a şters zapisul care ne învinuia (Coloseni, 2:14), a plătit complet pentru primul şi până la ultimul om care se va naşte pe pământ, aşa ca toţi să fie mântuiţi.
Dar dacă cineva nu ajunge la mântuire, fiind nepăsător de propiul suflet, (Evrei, 2:3) împotrivitor lui Dumnezeu, neascultător de porunca botezului în apă şi a pocăinţei, (Luca 7:30) acela rămâne sub pedeapsa dată îngerilor căzuţi ăi lui Satana (2Petru,2:4), adică Iadul, sau iazul cu foc care va arde în vecii vecilor (Apoc.,20:14; 21:8).
Articolul 5: ,,Şi (cred că) a înviat a treia zi, după Scripturi;’’ Toată viaţa Sa, Domnul Isus a trăit-o după Scripturi. Moartea şi învierea Sa, la fel au fost după Scripturi (1Cor.,15:3-4).Aşa le spunea si ucenicilor în drum spre Emaus: ,,A început de la Moise şi în toate Scripturile spunându-le ce era scris cu privire la El’’ (Luca, 24:27). Aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Cristosul şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor Neamurilor în Numele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor’’ (Luca, 24:47).
Ce a vrut să dovedească Cristosul prin învierea Sa?
De ce a legat credinţa şi pocăinţa, iertarea şi mântuirea de actul învierii Sale?
Prin învierea Sa Domnul Isus dovedeşte că este Dumnezeul Adevărat, că are putere asupra morţii şi a supra vieţii şi că El este singurul Mântuitor al întregii omeniri. Nu este un altul. Nici mama Lui, nici vreunul din apostoli Lui, nici vreun sfânt. ,,Numai în Numele Lui se capătă iertarea de păcate!’’ (Fapte.4:12).
Învierea lui Isus mai dovedeşte că El este pârga sau începutul, sau siguranţa că şi cei ce cred în El cu adevărat vor învia aşa precum a înviat El. (1Cor:15-20).
Articolul 6: ,,Şi (cred că) S-a suit la ceruri şi şade la dreapta Tatălui’’ Este cunoscut faptul, că după înviere, Domnul S-a arătat ucenicilor: Mariei, la mormânt, Lui Petru, celor 11 apostoli în odaia închisă, la marea Tiberiadei, după 8 zile tuturor şi lui Toma. Şi la urmă la peste 500 de fraţi deodată (1Cor., 15:6). După 40 de zile S-a suit la ceruri şi şade la dreapta Tatălui (Efes.1:20; Coloseni, 3:1). Prezenţa S-a cu trup înaintea Măririi a satisfăcut pe Tatăl, văzând Calea deschisă (Evrei,10:19-20) şi finalizată pentru ca omul să ajungă din nou lângă Dumnezeu, de unde a căzut.
Tatăl L-a văzut proslăvit pe Fiul Său, Om şi Dumnezeu, Biruitorul morţii (2Timotei,1:10) şi a tot ce însemnează contigent. Astfel Tatăl a trimis pe Duhul Sfânt oamenilor care sunt mădulare ale trupului lui Cristos; mai întâi apostolilor şi mai apoi tuturor celor ce cred moartea şi învierea Domnului şi se botează în apă: (cf.Fapte. 2:38) ,,apoi veţi primi darul Sfântului Duh’’ … ,,Care nu fusese dat fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit’’ (Ioan 7:39).
Articolul 7: ,,Şi (cred că) iarăşi va să vie cu mărire să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit’’. Venirea a doua oară a Domnului Isus Cristos este foarte aproape. Însă Domnul nu va veni atunci ca Mântuitor, ci va veni ca şi judecător (Evrei 9:28).
În Matei, 25:31-46, este relatat cum se va face judecata. Unul din teologii de seamă ai ortodoxiei spunea că: ,,Atunci când toate neamurile vor fi adunate şi vor sta în Faţa Sa, toţi vor cunoaşte şi faptele lor şi ale altora, ale tuturora deodată. Aşa că nu va fi nici o cârtire, ci doar o executare a dispoziţiei pe care o vor primi de la Isus, Judecătorul.
El va pune caprele la stânga Lui. Şi răii vor merge în nefericita şi nesfârşita stare de groază şi chin, despărţiţi pentru totdeauna de Faţa Domnului şi a milei Lui (2Tes.,1:8-9). Acolo cu diavolul şi cu ingerii lui (Apoc.20:10).
Iar locul oilor, sau al celor buni va fi la dreapta Domnului. Cu acel moment totul va fi schimbat. Va fi un cer nou şi un pământ nou (2Petru3:13). Cei buni vor intra în fericirea eternă, fără sfârşit. Aşa după cum mărturisim : ,,A Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit’’ (Apoc.,7:15-17).

Articolul 8: Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul; care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, care a grăit prin proroci’’.
Duhul Sfânt, mai înainte de venirea în lume a Mântuitorului Isus Cristos, vorbea prin proroci (Evrei,1:1), care erau numai în poporul evreilor. Stăpânind şi lucrând împreună cu Tatăl şi cu Fiul, El a inspirat pe proroci şi prin El s-au scris Scripturile (2Tim.3:16). De la Rusalii, de când Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl la ucenicii care au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi au primit ca semn al botezului vorbirea în alte limbi, au format Biserica Dumnezeului Celui Viu. De aici înainte Duhul Sfânt, rămâne ca mângâietor al credincioşilor şi înlocuitor al lui Isus.
El vorbeşte şi azi ca mai înainte, răspunzând întrebărilor grele şi conducând Biserica până va reveni Păstorul Isus, iarăşi. (Ioan,16:13). ,,Duhul Sfânt este Domn de viaăţ Făcător’’ Numai cei botezaţi cu Duhul Sfânt formează trupul lui Cristos (Efeseni,1:13-14). În Biserică trebuie să funcţioneze permanent Duhul Sfânt, altfel nu este Biserică vie.(1Cor., 12:8,9, 10, 11, 13, 28).
Aşa că nici unul din darurile şi din slujbele acestea nu trebuie să lipsească din Biserica Domnului: Nici vorbirea în limbi, nici tâlmăcirea, nici prorocia, nici darul minunilor, al semnelor şi al vindecărilor; toate slujbele şi toate darurile le dă Duhul Sfânt, Făcătorul.
Articolul 9: ,,Şi (cred ) într-Una, Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică’’ . Aceasta nu se referă la o construcţie cu turn, sau fără turn, împodobită cu picturi, sau simplă. Nicidecum! Ci este vorba de cei pe care Cristos Domnul i-a răscumpărat cu preţul jertfei Sale pe crucea de pe Calvar; şi fiind acceptaţi de Tatăl, ca mădulare ale trupului lui Cristos (Efes.,5:30), au fost botezaţi cu Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl trimite în inimile credincioşilor; aceştia formează Biserica.
Mulţimea credincioşilor de pretutindeni sunt Biserica universală. Iar mulţimea credincioşilor care au primit botezul în apă (cf.Matei 28:19,20) şi cu Duhul Sfânt (cf.Petru Fapte 2:38) ăi care se adună în vreun loc, formează Biserica locală, care are menirea să propovăduiască şi să lucreze cu semne şi minuni prin Duhul (Marcu,16:15-18; nu numai să se boteze ci să fie însoţiţi de semne şi minuni prin Duhul; şi aşa să se înmulţească numeric adunările credincioşilor şi să se lărgească Împărăţia lui Dumnezeu. ,,…şi cu ajutorul Duhului Sfânt se înmulţea’’ (Fapte A. 9: 31).
Biserica nu se amestecă cu cinstirea moaştelor sau cu pomeni, sau alte lucruri idolatrice din cultul morţilor, ci ea stă bazată pe ţnvăţătura primară a apostolilor (Efeseni, 2:20). Ea este ,,Una, sfântă, sobornicească şi apostolească’’. În acea Una biserică a lui Cristos domneşte sfinţenia, credincioşii, se sfătuiesc împreună, precum făceau apostoli în Fapte 2:41: ,,Cei ce au primit propovă-duirea lui au fost botezaţi…v.42 ,,Ei stăruiau în învăţătura apostolilor (faceau sobor, sfat), în legătura frăţească, în frângerea pâinii* şi în rugăciuni’’ *care mai însemna Împărtăşirea sau Cina Domnului.

Articolul 10: ,,Mărturisesc un botez întru (sau spre) iertarea păcatelor’’.

Această îvăţătură a botezului a pornit din ordinul lui Dumnezeu dat lui Ioan Botezătorul, a fost primită şi de Domnul Isus şi apoi Isus Cristos a recomandat-o nu copiilor, ci oamenilor mari. Aceştia sunt în stare să vrea, să creadă, să ceară botezul şi apoi, conştienţi, să se separe de vechiul lor trai şi de mersul lumii, care este potrivnică pocăinţei.
Păcatele nu se iartă prin botez, dar de la botez mergi pe calea sfântă a pocăinţei ,,spre iertarea păcatelor’’. Deci este un demers, al cărui prim pas este botezul. Apostolul Petru zicea: ,,Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor; apoi veţi primi darul Sfântului Duh’’ . Adică botezul cu Duh Sfânt. (Fapte 2:38). Fără botez la maturitate, adică conştient, nu este mântuire. Tot Petru apostolul ne spune: ,,Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul, care nu este o curăţie de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos’’ (1 Petru, 3:21).
Aşa spune şi Domnul Isus în (Marcu, 16: 15,16…) ,,Duceţi-vî în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit’’; (nu uitaţi, nu un copil poate auzi propovăduirea Evangheliei, nu un copil poate crede propovăduirea, nu un copil poate fi botezat) ,,dar cine nu va crede va fi osândit’’. (la fel, nu un copil mic poate fi osândit că nu a crezut?, numai oamenii mari, numai ei cred, sau ei se osândesc singuri în necredinţă).
Personal pot mărturisi ziua botezului meu: era 22 Iulie 1956, zi foarte fierbinte, eram în haine albe ale botezului 22 de persoane. Eu eram cel mai tânăr atunci între ei, aveam 17 ani. Eu pot mărturisi într-un botez, fiindcă l-am făcut. Mărturiseşte şi tu iubit ciritor, cum a fost ziua cânt tu te-ai botezat? Ce ai răspuns tu personal, la întrebările de rigoare ale botezătorului tău?
Ştii ceva ? În caz contrar botesul tău este ,,nul’’ fără putere mântuitoare şi fără a ajunge la iertarea păcatelor.
Domnul Isus a spus: ,,Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu’’, la fel nu poate face parte din poporul Domnului nici din Biserica Sa.
Deşi cercetătorii încă nu au ajuns la un punct de vedere comun în ceea ce priveşte data întroducerii acestei practici în Bisericqă, (de a boteza copiii mici) aparent, acest botez îşi are originea în cel de-al doilea secol după Cristos. Tertulian, unul din părinţii Bisericii primare, (advocat şi mare scriitor apologet) prin scrierile lui,(anul 195-220 d.Cristos), s-a opus botezului copiilor care n-au ajuns la maturitate, scriind mult împotriva acestui obicei nebiblic.
Aceasta ar fi o dovadă că pe timpul lui erau încercări de a boteza copiii mici (nu ştim la ce vârstă). Am vrea să specificăm de la început că lupta aceasta a continuat sub diferite aspecte pânq în secolul al IX-lea. (Conform Catehismului Explicativ, editat de Arhiepiscopia Romano Catolicq,
– Bucurewti 1979 –
Explicarea botezului ocupă un spaţiu începând cu pagina 263 până la pagina 276). Aşadar, să luăm doar câteva fraze din pagina 270, a acestui Catehism: ,,Mortalitatea infantilă de mari proporţii din sec. IX, avea să generalizeze obiceiul creştinilor de a-şi boteza copiii de mici. Dar şi aici aveau să se comită abuzuri. Aşa s-a făcut că mulţi şi-au deschis ochii că sunt botezaţi, dar ei zac în păcate şi vicii . . . Pentru ei credinţa a fost numai o povară, pentru că nu a fost cine să le toarne farmecul credinţei în suflet’’ (încheiem citatul) Adica ei nu au auzit propovăduinduse Evanghelia şi nu au credinţa mântuitoare. Catolicii botează turnând apă peste capul celui botezat– pag.271. (aşa ceva nu-i biblic). La acest act, ortodocşii ţin adevărul biblic făcând botezul prin scufundare (ascuns, mort) în vălul apei, (Ro., 6:1-).

Articolul 11: ,,Aştept învierea morţilor’’ Sunt două feluri de învieri! Dacă cineva nu o realizează pe prima, la a doua înviere înviază spre osândă şi judecată. În Ioan, 5:25: ni se vorbeşte despre prima: ,,Adevarăt, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-L vor asculta vor învia’’.
Aceasta este învierea din păcate şi din moartea spirituală. Când oamenii aud predicarea curată a Evangheliei şi cine ascultă de ea devine un om viu pentru lucrările lui Dumnezeu. Cine nu, rămâne în moarte (adică despărţit de Dumnezeu şi de viaţa trăită cu Isus; deşi umblă, lucrează, mânâncă, el este mort)
A doua: ,,Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasu Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au f ăcut răul vor învia pentru judecată’’ (v. 28-29 ). Şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este acuns, fie bine, fie rău’’ (Eclesiatul 12:14).
Prin învierea Domnului Isus Cristos am fost socotiţi neprihăniţi şi am primit dreptul de a învia şi noi împreună cu El în slavă. Atât aici în lumea aceasta să fim înviaţi împreună cu El, cât şi la învierea din morţi, să fim cu El şi împreună cu El. Căci Domnul a ,,învins moartea pe vecie şi ne-a dat tuturor o dovadă netăgăduită învind din morţi(…). ,,Căci dacă moarte a venit prin om (prin Adam), tot prin Om (prin Isus Cristos) a venit şi învierea morţilor’’ (1Cor.,15:21).
Pavel spune: ,,şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, (… ) că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi’’ ( Faptele A., 24:15) Această nădejde o au toţi credincioşii în Isus. Având nădejdea că atunci ,,vom fi cu Domnul pururea’’ (Filipeni, 3:10-11). ,,Nu voim fraţilor să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit (…) Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi înpreună cu Isus pe cei ce au adormit în El (…) şi astfel von fi totdeauna cu Domnul’’ (1Tes.4:13-18).
De aceea ,,Aştept învierea morţilor’’.

Articolul 12: ,,Şi viaţa veacului ce va să fie’’.
Viaţa de după judecata din urmă va fi în două compartimente. De fapt, de aici este tot în două: unii oameni, pocăiti şi alţi oameni, nepocăiti. Cea mai ilustrativă pildă ne-o dă Domnul Isus în Luca, 16:19-31. Lazăr, dus de îngeri în locul de fericire, bogatul în locul de chin. De acolo, din chinuri, dorea pocăinţa şi pentru fraţii lui, care erau încî în viaţă.
Aşa va fi şi nu se poate altfel; fiindcă cei care au primit credinţa şi au purtat în ei Cuvântul şi pe Duhul Sfânt ca pecetluiţi pentru ziua răscumpărării lor, nu se poate ca atunci să meargă în acelaşi loc cu cei care au fumat, băut, au desfrânat şi s-au închinat la vrăjitorii şi alte lucruri idoleşti. (Apocalipsa, 21:8; 22:15).

Proverbul din popor zice: ,,unde-ţi faci patul acolo vei dormi la noapte; la etaj, sau în pivniţă? Tot aşa şi veşnicia: slujeşti lui Isus, vei merge cu El, unde va fi El; slujeşti lui Satan, vei merge unde va fi el.
Unii s-au luat după Origen, au împrumutat o învăţătură numită ,,apocas-tază’’, conform căreia iadul ar fi de scurtă durată şi atât oamenii, cât şi demonii, după ce vor suferi un oarecare timp, vor fi restabiliţi şi primiţi în starea de fericire. Alţii spun că se vor descompune şi se vor termina astfel şi iad şi diavoli şi sufletele căzute în iad.
În schimb ,,Bunătatea lui Dumnezeu (voieşte azi) ca toţi oamenii să se pocăiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului’’ ( 2 Petru 3:9; 1Timotei 2:4). (Nu după ce sufere în iad). Dar dacă cineva nu vrea, Dumnezeu nu-i duce cu de-a sila în fericire. Omul e liber să opteze singur unde vrea să petreacă veşnicia. Dumnezeu doar ia pus în faţă binele şi răul şi la sfătuit pe om să aleagă binele, fericirea eternă, viaţa, împreună cu Isus şi îndeamnă pe orice om:
,,Alege viaţa ca să trăieşti’’.
Pe lângă toate acestea trebuie subliniat că sufletele care vor ajunge în iad nu sunt cei pe care Dumnezeu îi refuză şi-i trimite la chin. Sunt aceia care toată viaţa lor le-a plăcut în păcat şi ei L-au refuzat pe Dumnezeu. Au refuzat Jertfa Domnului Isus Cristos (Evrei,10:29) şi nu au vrut să fie mântuiţii Domnului; de acestea omul se face singur vinovat şi vrednic de pedepsele veşnice, nu numai pentru păcate, cât mai mult pentru neprimirea credinţei (2 Tes., 2:12) şi refuzul de a umbla pe calea smereniei şi a pocăinţei.
(Teologia Docmatică Ortodoxă pag.366 al. 2 rândul.2-3 + al. 3 r.3-4, scrie:)
,,Cine nu se pocăieşte până la moarte, face cel mai mare păcat; moartea este sfârşitul vieţii şi începutul vieţii de dincolo ea marcând limita ultimă până când omul îşi mai poate primii sau pregăti mântuirea’’(…). ,,Aceasta pentru că după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru propia sa mântuire’’.
(Nici dănii nici pomeni nu mai folosesc la nimic)
Acultaţi-l şi pe sf.Clement Romanul, care zice: ,,Să ne pocăim cât timp trăim pe pământ (…) cât timp trăim în aceastâ lume trebuie să ne pocăim din toată inima căci după trecerea din această lume nu mai avem timp să ne mărturisim şi să ne pocăim’’.
Sf. Ioan Gură de Aur spunea şi el: ,,Viaţa de acum este timpul faptelor (bune sau rele) iar după moarte vine judecata şi pedeasa’’.
(Extras din Teologia Dogmatică Ortodoxe (1991 Bucureşti pag.-367)
Cel mai mare păcat al oamenilor deci este necredinţa! În privinţa aceasta oamenii au un statut mai negru decât demonii. Pentru că demonii cred şi se înfioară (Iacov,2:19), numai nu vor să-I facă voia Domnului Isus Cristos, ţinându-L pe Cristos ca cel mai mare vrăjmaş al tuturor demonilor.
În schimb omul, pe lângă faptul că nu face voia Domnului şi trăieşte în păcate, nu se nici înfioară şi nici nu vrea să creadă, stăruind cu încăpăţânare în viaţa lui moartă şi afundat în păcat, cum am arătat mai sus.

CREZUL,
comentat de pastor
Vasile Hozan

Comentarii
  1. Catmiel Hozan spune:

    Nu pot decat sa spun ca acest comentariu este foarte bun, fiind sustinut cu si de Cuvintul lui Dumnezeu care ne invata exact aceste lucruri. Deasemenea cred ca ar trebui citit de cati mai multi doritori de a cunoaste Adevarul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s